Sfârșit de 2015. Ca de fiecare dată în ultimii ani, ne reportăm speranțele în viitor. A fost încă un an de subzistență, de readucere a picioarelor pe pământ, de redescoperire a limitelor.

În mod ciudat, în cazul lui Lucian Bute speranța vine din înfrângere mai mult ca din victorie. Evoluția din meciul cu DeGale menține aprinsă flacăra încrederii că soarele va mai lumina o dată pe strada lui. Nu cred că poate să-i ceară Moșului mai mult decât două-trei meciuri cu casa închisă.

Pentru Jo Jo Dan, după victoria de la finele lui 2014 în fața lui Kevin Bizier, 2015 a adus și marea cădere odată cu înfrângerea înainte de limită la Kell Brook. A mai fost victoria de moral la polonezul Rafal Jackiewicz dar per ansamblu și în cazul lui bilanțul profesional e negativ. Meciuri puține, ieșit din topuri … viață grea.

Nici pentru Cristian Ciocan anul care se sfârșește nu a fost mai darnic. Continue reading →