
A fost cum trebuia să fie. Lume multă, spectacol în ring și în afara lui și victoria celui cu perspectivele mai luminoase.
Despre Povetkin am senzația continuă că nu s-a afirmat conform talentului pe care îl are. E exemplul perfect al unei cariere zbuciumate, ruinate de doping, inconsecvență și cine mai știe ce. Chiar dacă acum și-a făcut treaba mai bine ca altădată, acel pumn care să-l înscrie în cărțile de istorie va rămâne cel mai probabil nedat.

Joshua a arătat că poate câștiga și atunci când nu strălucește, că și-a îmbunătățit rezistența la lovituri, că poate fi răbdător până apare ocazia ideală. Una peste alta, i-a ieșit pasența încă o dată și deja ulciorul a mers de câteva ori la apă scăpând nespart.
Făcând o scurtă incursiune statistică, englezul e cel care a boxat în conformitate cu istoricul, trimițănd aproximativ 40 de lovituri pe repriză din care 14 și-au atins ținta, în timp ce media lui Povetkin a fost mult sub cea obișnuită, 29 de lovituri trimise (media 37) din care 7.5 au fost eficiente (media 12.9).

Cu trei centuri din patru la brâu, 3 tentative cu succes de apărare a lor, victorii la 4 din primii 10 din topul supergreilor și o popularitate în creștere, Anthony Joshua a scăpat de grijile subzistenței și privește deja spre următoare treaptă a scării spre celebritate: 13 aprilie 2019.