Pornind de la un articol din Ring Magazin de acum câțiva ani, voi repune în discuție problema masei musculare în cazul boxerilor.

Din punctul de vedere al nobilei arte, mai mare nu înseamnă neapărat mai bun. Cu excepția câtorva exemplare supradimensionale de la categoria grea (Anthony Joshua, Daniel Dubois), în cea mai mare parte a lor, boxerii se laudă mai degrabă cu un fizic  mai puțin impozant din punct de vedere estetic. O mulțime de boxeri bine făcuți au căzut în fața mult mai puțin musculoșilor lor adversari, semn că masa musculară singură, nu înseamnă nimic în ring.

Asta nu însemană nicidecum că masa musculară nu contează sau că e indicat să fii cât de gras poți. Un boxer cu o roata de rezerva in jurul burtii si cu mâini ca de gelatină nu va induce frica adversarului său. Dacă ne uităm pe topurile mondiale ale momentului, observăm că în vârf stau boxeri care arată decent, având un echilibru între masa musculară și teșutul adipos. Excepția numită  Andy Ruiz sper din tot sufletul că nu va deveni regulă. Continue reading →