O repriză a reușit Daniel Buciuc să controleze acțiunea în fața britanicului Louis Greene în cadrul galei Zuffa Bozing 10 desfășurate la Dublin. Planul cu care boxerul nostru a intrat în ring a fost unul bun, dar mijloacele pentru a-l susține s-au dovedit insuficiente. Daniel a început bine meciul, a lucrat curat cu brațul din față, a controlat distanța și a impus ritmul. Pentru o repriză, planul lui a funcționat exact așa cum trebuia să funcționeze un plan de meci împotriva unui adversar de presiune: ține-l la distanță, punctează, nu-l lăsa să intre aproape.

Apoi Greene a găsit răspunsurile. A crescut presiunea, a scurtat distanța, și-a găsit unghiurile din care loviturile lui de forță deveneau relevante, mutând meciul pe terenul lui. Daniel nu a mai reușit să reproducă siguranța din debutul luptei. Loviturile de întâmpinare ale lui nu au avut greutatea necesară nici să-l oprească pe englez, nici măcar să-i întârzie asalturile, iar din a doua repriză înainte, inițiativa a rămas aproape în întregime la adversar.

Partener de sparring al lui Conor Benn, Greene este obișnuit cu ritmul intens și agresivitatea. Benn îl descrisese după victoria împotriva lui Jack McGann drept un boxer puternic și flămând. Împotriva lui Buciuc, aceste două calități au contat mai mult decât rafinamentul tehnic, englezul refuzând să ia parte la partida de șah pe care Daniel i-o pregătise și preferând să răstoarne pur și simplu masa.

Din repriza a treia, meciul s-a mutat aproape definitiv pe terenul favoritului local, care a presat fără prea mult respect pentru loviturile care veneau din sens opus. A intrat în distanța medie, apoi în cea scurtă, unde putea lovi cu forță la corp și la cap. Buciuc a început să consume energie pentru a evita lupta, nu pentru a o controla.

La sfârșitul reprizei a patra, Greene a trimis câteva lovituri grele. În runda următoare l-a împins pe român spre corzi și a continuat să lucreze. Buciuc a răspuns prin deplasare, eschive și clinciuri. Nu a fost doborât și nu s-a prăbușit moral. În ultimul minut al reprizei a cincea a avut chiar o tresărire de orgoliu, suficientă pentru a reaminti că boxerul care controlase începutul partidei era încă acolo. Numai că asemenea momente nu mai puteau schimba direcția meciului, ci doar să-i salveze demnitatea.

Greene a continuat să înainteze în repriza finală, dar Buciuc a rezistat până la ultimul gong. Arbitrul Emile Tiedt a punctat lupta 59–55 pentru englez, același scor acordat independent de relatările ringside ale Bad Left Hook și Bleacher Report. Pe cardul meu a fost 59-55 pentru Greene, care în urma acestui rezultat și-a îmbunătățit palmaresul la 19–4, cu 12 victorii înainte de limită. Buciuc a coborât la 16–3, cu 6 KO-uri.

Trăgând concluzii, Daniel Buciuc a venit la Dublin cu un deficit de forță, cu o pregătire care nu a părut adaptată cerințelor unui asemenea ritm. Evoluția lui a arătat că inima de luptător este încă acolo, dar, la acest nivel, inima este condiția de intrare, nu garanția succesului.

Prezența sa rămâne totuși semnificativă pentru boxul românesc. După Mihai Nistor, care boxase în gala Zuffa Boxing 9 de la New York, Daniel a devenit al doilea român prezent într-un eveniment al noii promoții. Astfel de apariții nu schimbă peste noapte situația unui sport lipsit de infrastructură, continuitate și investiții, dar îi țin numele pe hartă.

Deși nu a primit la Dublin o poveste cu final fericit, Daniel Buciuc a avut parte de șase reprize împotriva unui boxer puternic, pe o scenă mare, în lumina relevantă a marilor reflectoare. Boxul e, în cele din urmă, un sport al adevărurilor spuse fără menajamente. Daniel Buciuc a auzit unul dintre ele sâmbătă seara, pe 3Arena. Rămâne de văzut dacă și cum va ști să-l folosească în favoarea sa.