O nouă performanță extraordinară pentru boxul românesc. După reușitele de la Campionatele Europene de tineret și juniori, unde România a urcat pe prima treaptă a podiumului de trei ori, iată că nici cadeții nu se lasă mai prejos, astfel încât ieri, la Maribor, imnul României s-a auzit din nou, datorită lui Florin Nelu Ulmeanu (CS Dinamo), care l-a învins în finală prin decizie unanimă în cadrul categoriei 57 de kilograme pe sportivul din Kosovo, Badallaj Ensar. Florin este al șaselea campion european la box al României din acest an, alăturându-se Mihaelei Bădescu (tineret), Amaliei Niță (tineret), Florin Ioniță (tineret), Fabian Stroe (juniori) și Matei Nastasiuc (juniori).
Celălalt finalist al nostru, Marian Adrian Chiriță (CSM Pitești), chiar dacă a pierdut la armeanul Darbynian Arsen a avut o evoluție remarcabilă la acest campionat, câștigând trei meciuri și învingând în semifinală reprezentantul Bulgariei.
Selecționata României, condusă de antrenorii Gherghescu Sorin si Biea Gheorghe, mai vine acasă de la acest european și cu o medalie de bronz obținută în cadrul categoriei 66 de kilograme de Adrian Costin Costache (CSM Buzău).
Felicitări tuturor sportivilor și antrenorilor care i-au îndrumat și mult succes mai departe! Greul abia de acum începe.
Pe 26 august 1901 s-a născut Frankie Genaro, considerat unul dintre cei mai buni boxeri din istoria categoriei flyweight (112 lb – 50.8 kg). Ca amator a câștigat medalia olimpică de aur în 1920 la Antwerp, cu două zile înainte de a împlini 19 ani. La profesioniști a inregistrat un palmares aproximativ de 131 de meciuri, câștigând 80 și pierzând 20, restul fiind no decision, lucru obișnuit în acea perioadă.
Cele mai sonore victorii ale carierei au fost împotriva lui Pancho Villa, căruia i-a administrat 3 dintre cele 8 înfrângeri ale carierei.
Frankie Genaro a fost introdus în The Ring magazine Hall of Fame în 1973 și în International Boxing Hall of Fame in 1998. Moare în 1966 la vârsta de 65 de ani.
Boxerul român James Chereji va evolua mâine în unul din cele nouă meciuri programate în cadrul galei IBA Champions’ Night, care va avea loc în Serpukhov, Russia. El îl va întâlni în cadrul categoriei 63,5 kilograme pe rusul naturalizat în Serbia, Pavel Fedorov. Hunedoreanul Chereji boxează în ultimul timp atât la amatori cât și la profesioniști, unde are un palmares de 19 victorii și 3 înfrângeri.
În evenimentul principal al galei, dublul campion mondial, rusul Muslim Gadzhimagomedov se va bate cu legendarul boxer cubanez Julio La Cruz, de 5 ori campion mondial si dublu campion olimpic. Cei doi supergeri s-au mai întâlnit de două ori, în ambele La Cruz fiind declarat învingător.
Prin acest format de gale IBA urmărește să readucă interesul publicului pentru boxul amator, punând să lupte cei mai titrați pugiliști într-un format hibrid de 5 reprize a câte 3 minute. Precedentul eveniment s-a desfîșurat în 15 iulie în Phuket, Tailanda, atunci Imam Kahatev învingându-l surprinzător pe Arlen Lopez iar Julio La Cruz adjudecânduși victoria în fața spaniolului Emmanuel Reyes Pla
Cardul complet:
Egor Nazarov (Russia) vs Shohrukh Jiyanov (Tadjikistan), 67kg
Stanislav Vasilev (Russia) vs Muzaffar Rasulov (Uzbekistan), 70kg
Pavel Fedorov (Serbia) vs James Chereji (Romania), 63.5kg
Odiljon Aslonov (Uzbekistan) vs Shadiri Musa Bwogi (Uganda), 75kg
Bakhodur Usmonov (Tadjikistan) vs Luis Arcon (Venezuela), 63.5kg
Mark Petrovskii (Russia) vs Julio Castillo (Ecuador), +92kg
Vsevolod Shumkov (Russia) vs Lazaro Alvarez (Cuba), 63.5kg
Khariton Agrba (Russia) vs Xolisani Ndongeni (RSA), 67kg
Muslim Gadzhimagomedov (Russia) vs Julio La Cruz (Cuba), 92kg
Gala va fi transmisă în direct de canalul de youtube al IBA putând fi vizionată aici.
Evenimentul principal al sfârșitului de săptămână îl reprezintă fără doar și poate partida dintre Oleksandr Usyk (20-0-0) și Daniel Dubois (19-1-0). Partida se va desfășura teoretic pe teren neutru, pe stadionul Tarczynski de 45,000 de locuri din Wroclaw, cel mai mare oraș din vestul Poloniei. Spun teoretic, pentru că practic Usyk va fi ca și pe teren propriu având în vedere învecinarea Poloniei cu Ucraina și fluxul foarte mare de refugiați ucraineni care s-au stabilit aici împinși de război.
Lucruri mai puțin știute
În 2018 Usyk a debutat și pe marile ecrane în desenul animat The Stolen Princess, varianta ucraineană, interpretând vocea unui gangster.
Zvonurile spun că pe când avea 18 ani, Dubois l-ar fi făcut knockdown în sparing pe Anthony Joshua, neînvins și campion mondial pe atunci. Întrebat a confirmat parțial “Da, categoric e adevărat, nu am să neg, am făcut sparing cu el și i-am prins câteva lovituri puternice”
Bursele
Licitația pentru organizarea acestui eveniment a fost câștigată de echipa managerială a lui Usyk, K2 Promotions, 75% din suma licitată , urmând să-i revină deținătorului centurilor, Usyk ($6,042,750), iar restul de $2,014,250 adversarului său. Bani buni puși în joc, având în vedere că Dubois va rămâne cu milionul în mână în condițiile în care încă nu a confirmat nimic în ringul profesionist.
Ce șanse are Dubois?
Ce șanse are Dubois?
Voi șoca lumea
Daniel Dubois
În termeni statistici, șansele lui Daniel Dubois sunt infime. Practic nu există niciun alt fel de argument în afară de noroc coroborat cu o lovitură de duminică pentru a întrevedea un final fericit pentru englez. Are de partea sa greutatea, înălțimea și vârsta dar nu-mi dau seama cum ar putea ele să-i compenseze lipsurile majore arătate până acum. Are meritul de a fi luptat până acum doar cu adversari cu palmarese pozitive, a învins câteva nume respectabile dar din eșaloanele inferioare valoric, în schimb a clacat în marile teste ale carierei fiind zdrobit fizic și mental de Joe Joyce în meciul pierdut în 2020 și pus la podea de trei ori în chiar primul rund de Kevin Lerena într-un meci cu cântec în care a arătat o fragilitate a bărbiei incompatibilă cu performanța pugilistică. Are dinamită în pumni, dar cum spunea regele Muhammad Ali: “Să lovești puternic nu înseamnă nimic dacă nu găsești nimic de lovit”.
Chiar dacă și-a schimbat antrenorul, nu văd cum i-ar putea schimba Don Charles lui Dubois într-un timp atât de scurt bărbia de sticlă, condiția fizică dicutabilă în a doua parte a meciurilor lungi și voința care-l părăsește când este lovit puternic. Usyk nu este infailibil, dar cu ce are Dubois în rucsac la ora asta, i-ar fi imposibil să-l învingă.
Așa cum am spus-o si pentru emisiunea Fightnews a postului SportExtra, cred că Ionuț Băluță merita fără discuție victoria în partida de vineri noaptea contra lui Dennis McCann (14-0-0). Egalul pe care arbitrii l-au fabricat ca să nu-i strice palmaresul englezului este unul mincinos, nesusținut de evoluția din ring. Nu mă mai miră foarte multe lucruri din boxul profesionist, dar mai rămân surprins câteodată de cinismul cu care interesele se coalizează la nevoie și ucid realitatea.
Uitându-mă cum au punctat oficialii reprizele, am constatat cu surprindere cum Ionuț a fost “trădat” și de cel care la nivel teoretic trebuia să-i apere interesele, în speță arbitrul spaniol, care a dat 10-10 în ultima repriză, deși inițiativa acolo a fost exclusiv a românului. Singurul care a punctat repriza pentru Ionuț a fost arbitrul englez, care deja avea în tolbă suficiente reprize date favoritului pentru a nu-i periclita victoria. Eu am punctat partida 87-84 pentru Ionuț, la fel ca și concluziile fanilor de pe site-ul mai sus menționat și cam în zona asta cred că a stat și realitatea obiectivă, plus minus o repriză.
Sunt momente în care regret că nu am un mai mare talent scriitoricesc pentru a putea îmbrăca în cuvintele potrivite lucruri remarcabile ce se petrec sub ochii mei, iar acesta, de după prestația uluitoare a lui Ionuț de sâmbătă, este categoric unul dintre ele. După zece reprize halucinante, mi-aș fi dorit să am vocabularul și talentul unui Bert Randolph Sugar, A.J. Lielbling sau măcar a lui Thomas Hauser pentru a putea cuprinde adevărata dimensiune a celor văzute și simțite.
Spunea George Bernard Show că omul rezonabil se adaptează la lume în timp ce omul nerezonabil încearcă încontinuu să adapteze lumea după sine, prin urmare, progresul ține de omul nerezonabil. Contradictoriu, dar incontestabil. Privit prin această lentilă, Ionuț Băluță este fără doar și poate nerezonabilul care refuză în mod repetat să se adapteze la o lume strâmbă și își crează propria realitate plonjând în abis cu plasă de siguranță doar munca onestă, evoluând în conformitate cu valorile care stau la baza înaltei performanțe și confirmând de fiecare dată când învinge sorții că poți reuși dacă ceilalți nu au încredere în tine, dar nu poți reuși niciodată dacă tu nu ai încredere în tine.
În această dimineață, într-o gală al cărei main event a fost anulat după ce Gilberto Ramirez a venit la cântar cu peste 5 kilograme mai greu decât maximul admis, Eric Tudor a trecut cu succes testul maturității într-un meci în care a fost pus la încercare din toate punctele de vedere. În fața unui adversar neînvins și care a venit să câștige, Tudor a trebuit să apeleze la toată experința acumulată, dovedind încă o dată o stăpânire de sine mult peste vârsta pe care o are.
Cu Brian Bomac McIntyre (antrenorul celebrului Terrence Crawford) în colțul său, Demoni Cato Cain (7-0-1, 6 KO) și-a jucat la maxim cartea din mânecă, practicând un box în forță care i-a testat lui Tudor din plin rezistența la lovituri.
După un început de meci pe care boxerul nostru l-a controlat, folosindu-și jabul ca să dicteze distanța și să seteze brațul din spate, Cato Cain ajustează strategia în reprizele 2 și 3, trecând la conducere prin agresivitate permanentă, contre violente și dublarea jabului dat din unghi pentru a contracara alonja superioară a lui Tudor. Românul cade în plasă timp de două reprize evoluând în ritmul adversarului ceea ce îi îngreunează mult misiunea. Arată însă un calm de invidiat și o bărbie solidă la câteva schimburi foarte dure în care îl implică adversarul.
Ca lucrurile să capete mai mult suspans, în debutul reprizei a patra, o ciocnire involuntară de capete provoacă o rană urâtă pe fruntea lui Tudor, el fiind nevoit să evolueze din acel moment cu sânge șiroindu-i pe față. Din fericire dacă pot spune așa, accidentul a fost și semnalul deșteptării, Tudor revenind la conducerea ostilităților și nemaipierzând nicio repriză până la final. Un final care avea să confințească victoria meritată a lui Eric cu un exagerat 80-72 pe o carte de arbitraj și mult mai realistul 78-74 pe celelalte două, acesta fiind și scorul cu care am punctat eu.
Una peste alta o luptă fantastică, care a arătat că Eric Tudor e un prospect solid, de la care așteptăm multe vești bune în viitor.
Pe 18 martie, în Long Beach, California, într-o gală transmisă în direct de DAZN și al cărei cap de afiș va fi meciul dintre Gilberto “Zurdo” Ramirez și Gabriel Rosado, Eric Tudor va susține cea de-a opta înfruntare în ringul profesionist. Și cum ascensiunea adevărată înseamnă să abordezi provocări care să-ți solicite din ce în ce mai mult potențialul, Eric pășește pe următoarea treaptă a devenirii sale, atacând un adversar aflat cu 100 de locuri mai sus în clasamentul boxrec și crescând totodată și numărul de reprize posibile la 8.
Adiacent subiectului, ca să vă faceți o idee de cât de departe suntem noi de lumea bună, doar la categoria lui Eric, super welter, în Statele Unite sunt înregistrați de boxrec 322 de sportivi, în timp ce numărul total al boxerilor profesioniști români activi este de 59, dintre care …. sau mai bine tac.
Revenind la topic, adversarul lui Eric este tot un american, Damini Cato-Cain, cu un palmares de 7 victorii (6 KO), 0 înfrângeri și un meci terminat la egalitate. Nou apărut și el în arena profesionistă, debutul său înregistrându-se în octombrie 2020, Cato și-a împărțit cariera între Mexic și Statele Unite, învingând adversari fără mare rezonanță, așa cum e și firesc pentru acest stadiu. După o serie de 7 victorii, ultimul meci l-a terminat la egalitate și sper ca Eric să profite la maxim de momentumul mai slab al adversarului și de cel excelent al său.
El a arătat progrese remarcabile la fiecare evoluție, boxând tot mai sigur pe el și impresionând nume importante din anturajul nobilei arte, care i-au comentat meciurile. Mult succes, Eric și păstrează direcția!
Unul din meciurile de vis ale lui 2023, pe care eu unul îl consideram extrem de puțin probabil, prinde tot mai mult contur cu zi ce trece. Mai întâi a fost anunțată data, acum s-a găsit și locația. Gervonta Davis și Ryan Garcia au trecut de la faza pe vorbe și par să-și fi dat acordul care-i va oferi unuia dintre ei accesul la glorie și bani fără număr. Cu toate că lucrurile par clare, scepticul din mine încă respiră, așa că nu m-ar mira ca una din cele două vedete cu aere de primadonă (mai probabil Ryan) să-și anunțe retragerea în urma unei accidentări subite survenite la antrenament. Dar mai bine să nu cobesc și să ne bucurăm de perspectiva unei înfruntări incendiare între doi dintre cei mai talentați reprezentanți ai noului val.
Pe 22 aprilie, în fața a 22 000 de fani și milioane de telespectatori, cei doi copii minune ai boxului ar urma să-și arăte măiestria și să-și acopere vorbele cu fapte, încercând să șteargă zeroul din dreptul înfrângerii celuilalt.
Presat să-și apere titlul IBF in fața lui Esquiva Falcao, Gennady Golovkin a decis să elibereze centura în cauză, rămânând să se concentreze pe cealaltă pe care o are în posesie, WBA, pe care ar urma să o pună în joc înaintea celuilalt deținător al ei (lucru tot mai des întâlnit în boxul modern, mai ales la WBA), puternicul și talentatul cubanez naturalizat în State, Erislandy Lara.
Lara (29-3-3, 17 KOs) îl vânează pe Golovkin de aproape un deceniu, dar din cauza dezechilibrului balanței câștig/pierdere, nu a reușit până acum să-l facă să împartă ringul cu el. Deși nu e popular, e o nucă foarte greu de spart, toate înfrângerile sale de până acum fiind la nume sonore (Jarret Hurd, Canelo Alvarez, Paul Williams) și având fiecare o umbră de controversă în justețea cu care s-au judecat.
Cei doi au la dispoziție 15 zile pentru a se pune de acord, în caz contrar, pe 23 februarie să fie organizată licitația pentru acest meci.
Magazin de ring 