Bani arabilor continuă să facă minuni în box, împlinind dorințele iubitorilor acestui sport de a-i vedea înfruntându-se pe cei mai buni cu cei mai buni. Gala de pe 1 iunie din Arabia Saudită, care are ca main event meciul dintre Artur Beterbiev și Dmitrii Bivol tocmai și-a mai adăugat două întâlniri de interes maxim pe card.
Deontay Wilder (43-3-1) vs Zhang Zhilei (26-2-1) și Filip Hrgovic (17-0-0) vs Daniel Dubois (20-2-0) vor completa podiumul acestei gale de excepție. Wilder și Zhang caută să se reabiliteze după eșecurile din ultimele meciuri susținute învinsul de aici fiind cel mai probabil trimis spre pensionare, în timp ce la Hrgovic – Dubois e vorba despre dorința de afirmare a doi boxeri aflați la apogeul carierelor. Cu toții sunt artiști ai knockouturilor, dintre cele 106 victorii ale lor 96 fiind obținute înainte de limită.
Evenimentul principal al sfârșitului de săptămână îl reprezintă fără doar și poate partida dintre Oleksandr Usyk (20-0-0) și Daniel Dubois (19-1-0). Partida se va desfășura teoretic pe teren neutru, pe stadionul Tarczynski de 45,000 de locuri din Wroclaw, cel mai mare oraș din vestul Poloniei. Spun teoretic, pentru că practic Usyk va fi ca și pe teren propriu având în vedere învecinarea Poloniei cu Ucraina și fluxul foarte mare de refugiați ucraineni care s-au stabilit aici împinși de război.
Lucruri mai puțin știute
În 2018 Usyk a debutat și pe marile ecrane în desenul animat The Stolen Princess, varianta ucraineană, interpretând vocea unui gangster.
Zvonurile spun că pe când avea 18 ani, Dubois l-ar fi făcut knockdown în sparing pe Anthony Joshua, neînvins și campion mondial pe atunci. Întrebat a confirmat parțial “Da, categoric e adevărat, nu am să neg, am făcut sparing cu el și i-am prins câteva lovituri puternice”
Bursele
Licitația pentru organizarea acestui eveniment a fost câștigată de echipa managerială a lui Usyk, K2 Promotions, 75% din suma licitată , urmând să-i revină deținătorului centurilor, Usyk ($6,042,750), iar restul de $2,014,250 adversarului său. Bani buni puși în joc, având în vedere că Dubois va rămâne cu milionul în mână în condițiile în care încă nu a confirmat nimic în ringul profesionist.
Ce șanse are Dubois?
Ce șanse are Dubois?
Voi șoca lumea
Daniel Dubois
În termeni statistici, șansele lui Daniel Dubois sunt infime. Practic nu există niciun alt fel de argument în afară de noroc coroborat cu o lovitură de duminică pentru a întrevedea un final fericit pentru englez. Are de partea sa greutatea, înălțimea și vârsta dar nu-mi dau seama cum ar putea ele să-i compenseze lipsurile majore arătate până acum. Are meritul de a fi luptat până acum doar cu adversari cu palmarese pozitive, a învins câteva nume respectabile dar din eșaloanele inferioare valoric, în schimb a clacat în marile teste ale carierei fiind zdrobit fizic și mental de Joe Joyce în meciul pierdut în 2020 și pus la podea de trei ori în chiar primul rund de Kevin Lerena într-un meci cu cântec în care a arătat o fragilitate a bărbiei incompatibilă cu performanța pugilistică. Are dinamită în pumni, dar cum spunea regele Muhammad Ali: “Să lovești puternic nu înseamnă nimic dacă nu găsești nimic de lovit”.
Chiar dacă și-a schimbat antrenorul, nu văd cum i-ar putea schimba Don Charles lui Dubois într-un timp atât de scurt bărbia de sticlă, condiția fizică dicutabilă în a doua parte a meciurilor lungi și voința care-l părăsește când este lovit puternic. Usyk nu este infailibil, dar cu ce are Dubois în rucsac la ora asta, i-ar fi imposibil să-l învingă.
Sâmbătă seara, speranțele noastre renasc și se leagă de Bogdan Dinu, care va încerca să-i strice petrecerea de revenire englezului Dubois. Până la meci, a fost conferința de presă la care cei doi au apărut încrezători, stăpâni pe sine, respectuoși unul cu celălalt. Plăcut să auzi în sfârși un boxer român care înțelege ce i se spune în engleză și reușește să răspundă coerent la întrebările care i se pun.
Experiența mea va face diferența. Mă bucur să lupt în Marea Britanie, deoarece este cel mai bun loc pentru box în acet moment. Sunt fericit că sunt aici pentru o luptă de calibru. Am ocazia să lupt pentru această centură. Nu contează cine este adversarul. Vin să câștig, să iau centura și să plec acasă.
Bogdan Dinu
Am făcut echipă cu Shane și cred că sunt mai bun decât înainte. Am vrut să mă antrenez cu Shane. Cred că este un antrenor de top, unul dintre cei mai buni, care și-a dus elevii spre centurile mondiale. Am vrut pe cineva cu acea experiență. Aceasta este lupta de care aveam nevoie pentru a reveni cu locul în care pot performa și pentru a demonstra că m-am întors. Aveam nevoie de un test și nu voiam să revin cu un meci ușor. Acesta este următorul pas al călătoriei mele.
Daniel Dubois
Forță brută versus tehnică, tinerețe contra experiență. Va reuși Bogdan să profite de îndoiala pe care Joyce i-a plantat-o în minte lui Dubois? Va găsi soluțiile optime pentru a-i tempera avântul și a-l atrage în ape adânci acolo unde anii în plus petrecuți în ring să facă diferența? Sperăm că da.
Este un meci test pentru amândoi, cu presiunea pe umerii englezului, al cărui viitor stă atârnat de deznodământul și prestația de sâmbătă. Pentru Bogdan, lucrurile sunt ceva mai simple, el trebuind să arate în ce măsură e competitiv la acest nivel și până unde poate merge cu speranțele îndreptățite în alte confruntări care să-i definească moștenirea.
Reamintesc că gala al cărei eveniment principal este meciul Bogdan Dinu – Daniel Dubois și în care boxează și Daniel Buciuc, va fi transmisă în direct de postul Sport Extra sâmbătă, 5 iunie începând cu ora 21. Succes băieți!
Dubois își schimbă antrenorul cu care semnase în urmă cu doar trei luni
Ultimele noutăți referitoare la partida din 5 iunie dintre Bogdan Dinu și englezul Daniel Dubois sunt deosebit de bune pentru noi.
Prima, e o informație surprinzătoare apărută în această dimineață pe fluxurile de știri pugilistice. După ce în urmă cu doar trei luni Dubois și-a angajat un nou antrenor (Mark Tibbs ), renunțând la colaborarea cu cel care i-a stat în colț la înfrângerea cu Joe Joyce (Martin Bowers), acum englezul anunță ruptura și de Tibbs și racolarea lui Shane McGuigan pentru a-i fi alături în aceste ultime zile de pregătire. Se pare de fapt că Tibbs este cel care l-a anunțat pe Dubois că din cauza unor alte angajamente, nu se mai poate ocupa de el, ceea ce e o veste excelentă pentru Bogdan, însemnând că cel mai probabil nici până acum lucrurile nu au stat pe roze pentru ei. Tibbs a fost cu siguranță ocupat cu pregătirea partidei sportivului său Billy Joe Saunders împotriva lui Canelo Alvarez, înfrângerea categorică a englezului fiind cu siguranță o lovitură grea pe care a primit-o.
Chiar dacă McGuigan are referințe bune, el ducându-i spre titlurile mondiale pe Carl Frampton și George Groves și Josh Taylor, e greu de crezut că în cele trei săptămâni rămase va putea face minuni cu stilul sau condiția fizica a lui Dubois. Chiar dacă e un antrenor tânăr și curajos, nici CV-ul lui nu a fost scutit de pete, Frampton părăsindu-l cu mare scandal după înfrângerea la Leo Santa Cruz, Groves încheindu-și cariera cu el în colț din postura de învins înainte de limită de Callum Smith iar Josh Taylor rupând contractul cu familia McGuigan chiar după ce a devenit campion absolut, declarându-se nefericit de mai multă vreme în compania lor.
Partida va fi transmisă în direct
A doua veste bună este că partida va fi televizată în România. Jurnalistul de sport Octavian Pescaru a anunțat în emisiunea sa Fight News că Sport Extra va transmite în direct gala al cărui cap de afiș este meciul Dinu – Dubois. După ce ne-a oferit și gala în care Ionuț Băluță a luptat eroic cu Michael Conlan, iată că Sport Extra își îndeplinește din nou menirea de post de sport serios, oferindu-ne posibilitatea să ne vedem în direct favoriții.
E greu de înțeles pentru mine cum poate ajunge un boxer de valoarea lui Ricardo Snijders, deși îmi e foarte greu să îi spun așa, la un palmares de 18 victorii, doar o înfrângere, în primii două sute de pugiliști ai lumii și în meci de centură destul de importantă.
Un băiat care la prima lovitură ridică piciorul din față, ce nu dă o dreaptă calumea deși era clar că asta era singura lui șansă în fața tancului Dubois, care cade din tot felul de lovituri existente și inexistente, nu se poate numi sub nici o formă profesionist. Cunosc boxeri cu înfrângeri multe care își respectă statutul și luptă pentru onoarea lor de fiecare dată când pășesc între corzile ringului.
Lupte ca acestea nu ar trebui aprobate de comisii. Fac rău boxului și pun în pericol sănătatea cetățeanului aflat în locul greșit.
Eu sper ca vreun prieten binevoitor al lui Snijders să îi spună să își direcționeze energiile spre alte domenii unde șansele de afirmare să fie mai în concordanță cu aptitudinile lui.
Sigur că boxul are nevoie și de boxeri de duzină, pe spatele cărora viitorii campioni să își croiască viitorul, dar există totuși niveluri sub care nu ar trebui să fie coborâtă ștacheta exigențelor.
Sunt victorii în box care în loc să liniștească, mai mult îngrijorează. Așa este în opinia mea și cea a lui Joe Joyce în fața puțin pretențiosului Michael Wallisch.
Expus în toată slăbiciunea sa de Cristian Ciocan la sfârșitul lui 2018, ceea ce odată era speranța boxului german la categoria grea, a devenit atracție doar pentru a se vedea cum abandonează în chinuri. Oprit de Efe Ajagba în repriza a 2-a și de Tony Yoka în cea de-a treia, era de așteptat ca și deznodământul în fața lui Joyce să fie același, singura necunoscută fiind repriza în care germanul avea să fie din nou părăsit de voință.
Dar atâta timp cât a putut ține brațele sus și să dea din ele, l-a nimerit pe Joyce în plin, expunând grave carențe în apărarea englezului. Rezistența fizică și la lovituri au făcut ca lucrurile să reintre rapid pe făgașul normal, germanul pierzându-și suflul încă din repriza a 2-a.
Marele semn de întrebare pe care îl ridică, mai bine spus îl confirmă, acest meci este cum va reuși Joyce să compenseze lipsa de viteză și cât va rezista la lovituri în fața puternicului Daniel Dubois? Dacă nu acționează radical în timpul rămas, tare mă tem că își va afla limitele la următoarea intrare între corzi.
Mult anticipata bătălie britanică între două din prospectele de la categoria supergrea, Daniel Dubois și Joe Joyce, va avea loc pe 11 aprilie pe celebra arenă O2 din Londra.
Deși îi despart 12 ani ca vârstă, cei doi au debutat la profesionism în același an, 2017. De fapt, Joyce s-a apucat de box doar la vârsta pe care o are Dubois acum, 22 de ani, până atunci având preocupări atletice.
Joyce a fost prolific în ringul amator adunând un bronz european, unul mondia și culminând cu argintul olimpic din 2016 de la Rio unde a fost învins în finală de francezul Toni Yoka.
La profesioniști a avut un parcurs pe repede înainte, cu nu mai puțin de 6 meciuri în 2018 și 3 în 2019. Cele mai sonore nume din palmares sunt Alexander Ustinov, Bermane Stiverne și Bryant Jennings, acesta din urmă fiind și singurul din cei 10 adversari de până acum care a reușșit să audă gongul de final al ultimei runde.
În opoziție cu Joyce, Dubois a avut o trecere meteorică pe la amatori. A renunțat la visul participării la Olimpiada din 2020 de la Tokyo pentru mirajul ringului profesionist. Anul trecut a tranșat o primă rivalitate britanică ștergându-i zeroul din drepturil înfrângerilor compatriotului Nathan Gorman.
Amândoi sunt încrezători în victorie.
“Cred că sunt mai bun decât Joe în toate departamentele. Am un jab mai bun, mișcare mai bună, forță mai mare. Singurul lucru pe care el îl are în plus este experiența, dar nu a boxat niciodată cu cineva atât de tânăr și însetat de performanță ca și mine. “- Daniel Dubois
“E un meci mare cu miză imensă și că amândoi vom pune la bătaie ce avem mai bun dar experiența este ceva ce nu poți cumpăra iar eu am o grămadă și cred că asta va juca un rol foarte important în acest meci” – Joe Joyce
Din păcate, așa cum era de așteptat Răzvan Cojanu a fost învins de englezul Daniel Dubois în mai puțin de două reprize. Intrat în calitate de victimă, Răzvan și-a “respectat” statutul adoptând un stil mult prea defensiv pentru cerințele unui astfel de meci.
Răzvan nu a învățat nimic din trecut, calitățile fizice excepționale fiindu-i sabotate de tehnica precară. E indamisibil ca la un boxer cu statura lui să-i lipsească jabul, e de neconceput ca la gabaritul pe care-l are, adversarii să nu se clintească la directa de dreapta. Continue reading →