Boxerul francez Sofiane Oumiha, 26 ani, titular al categoriei 63 de kg, medaliat cu argint la Olimpiada de la Rio 2016 și campion mondial în 2017, și-a anunțat trecerea la profesioniști, el semnând cu promotorul britanic Frank Warren.
Adrien Broner a rămas fără adversar după ce un membru al echipei mexicanului Pedro Campa a anunțat că a fost depistat cu Covid. Broner și-a anunțat revenirea în ring pe 13 februarie, după 2 ani de pauză, ultima sa prezență fiind la meciul pierdut cu Manny Pacquiao din ianuarie 2019.
Negocierile dintre Teofimo Lopez și George Kambosos s-au blocat. Și bine au făcut, acela nefiind un meci de interes decât cel mult pentru publicul australian. Acum Teofilo și-a îndreptat atenția spre Devin Haney, un adversar mult mai valid și mai legitim pentru valoarea sa. De văzut cum vor avansa aici discuțiile, știut fiind că anterior Lopez a cerut 10 milioane de dolari pentru a-l înfrunta pe Haney.
Dacă îmi place ceva la noua generație de aspiranți, este că au dorința asta acerbă de a ajunge cât mai repede în vârf, nerespectând ierarhiile. Sunt dispuși să cadă sărind treptele clasice ale afirmării dar nu fac pasul înapoi. Vasyl Lomachenko, omul care a văzut totul în box, a fost învins de un sportiv care avea doar 4 ani de experiență la profesioniști. Ryan Garcia, la doar 22 de ani, a reușit ce nu au fost în stare ceilalți adversari ai englezului, oprindu-l pentru prima oară în carieră pe Luke Campbell. Nu l-a impresionat aurul olimpic, nici faptul că marele Loma a dus meciul la puncte.
În cea mai importantă noapte a carierei, Garcia a făcut toate greșelile posibile. A atacat permanent cu piciorul în interior, deși orice începător știe ca prima luptă atunci când stau față în față gărzi inverse este cea a poziției exterioare a piciorului din față. S-a aruncat din primele secunde ale reprizelor cu ploaie de lovituri riscând epuizarea prematură. A boxat cu bărbia în vânt, a fost neglijent în apărare și a plătit prețul pentru asta în repriza a doua când croșeul larg al lui Campbell l-a făcut să audă pentru prima oară în ring numărătoarea.
Dar dincolo de toate astea, s-a ridicat și a depășit momentul. Pentru că asta fac campionii. Campbell nu a reușit să facă acest lucru în repriza a 7-a când a fost atins la ficat de croșeul de stânga al lui Garcia. În ciuda experienței, inteligenței și cărții de vizită, a rămas în genunchi, cu capul plecat, transformându-se într-o treaptă pentru cariera noului star.
Va scrie Ryan Garcia istorie în box? Probabil că nu la modul pe care îl preconizează Oscar De La Hoya. A arătat lacune incompatibile cu înalta performanță, lacune care vor fi exploatate de posibilii viitori adversari mai duri și talentați ca Luke Campbell. Dacă nu mai pune urgent lângă croșeul de stânga încă ceva, viitorul nu sună deloc bine. La cum a boxat, nu are nicio șansă în fața lui Devin Haney, Gervonta Davis sau Teofimo Lopez. Dar oricum i-ar decurge cariera de acum înainte, povestea pe care o va spune nepoților, că într-o noapte de ianuarie e revenit de unde nu mulți sunt în stare și a făcut ce alții nu au reușit înaintea lui, nu i-o poate lua nimeni.
E greu să explici unui sceptic frumusețea boxului. În definitiv e doar un sport cu șase lovituri care se petrec pe câțiva metri pătrați. Și totuși cât suspans, ce tensiune poate genera această formă pură de manifestare a personalității umane. Pătratul magic poate ruina într-o secundă vise și în aceeași secundă să transforme anonimul în campion.
Până ieri, Carlos Gongora era doar un ecuadorian care trudea pe ringuri străine ca să asigure o pâine numeroasei sale familii. Un nimeni pentru lumea boxului și în același timp un totul pentru ai lui. A acceptat să lupte cu protejatul și compatriotul lui Gannadyi Golovki, Ali Akhmetov, fiind anunțat cu mai puțin de două săptămâni înainte de luptă. Ieșit din formă după ce i se anulase în octombrie meciul cu Zhanibek Alimkhanuly, având zece kilograme peste categorie a acceptat fără să stea pe gânduri.
Fără parteneri de sparring, fără timp, împotriva sorților (Akhmedov era favorit 8:1 la casele de pariuri), având de partea lui doar încrederea în forțele proprii și o inimă de luptător adevărat în piept. Au fost suficiente ca să-l ajute să treacă peste momentele grele din reprizele 1 și 4 când se părea că își va împlini destinul de carne de tun.
Începem anul cu un meci interesant. Data de 2 ianuarie ar putea fi nașterea unui star sau doar o altă zi în care o speranță se prăbușește în neconfirmare. Ryan Garcia are de dovedit dacă este ceea ce pare ori se oprește la statutul de vedetă de Youtube și Instagram. Are adversarul perfect în persoana titratului Luke Campbell și toate premisele pentru un spectacol de calitate sunt asigurate.
Boxul e sportul în care nu poți păcăli realitatea foarte mult timp. Și cu cât mai mult încerci să o faci, cu atât prețul decontat la final va fi mai mare și așa cum bine știm, în nobila artă decontul vine în pumni încasați.
Luke Campbel știe ce înseamnă asta. A încercat și el să urce dificilul munte al celebrității dar nu i-a atins vârful. A căzut înainte de piscuri dar a făcut-o onest, fiind competitiv chiar și în înfrângere. A fost la podea dar s-a ridicat de fiecare dată. Știe că meciul de duminică nu e pentru el dar totodată și că e șansa pe care boxul o dă celor care cred cu adevărat în ei înșiși. Va intra cu siguranță motivat și decis să îi strice seara lui Garcia. O victorie ar însemna un nou meci de titlul mondial, adică totul.
Deși inițial trebuia să lupte cu columbianul Francisco Cordero (38-13-0), Ronald a împărțit ringul cu un luptător local, Miguel Angel Vasquez (10-11-0) de care a trecut fără emoții în trei reprize dominate clar de român. Partea bună e că Ronald a revenit în ring după mai bine de doi ani de pauză, mai puțin bine e că o face la un nivel mult sub potențialul său. Sper să nu îi ia foarte mult să ajungă acolo unde ni-l dorim cu toții, pe marile ringuri ale Americii, în compania unor adversari demni de talentul pe care îl are.
În main eventul acestei dimineți, diferența de clasă a fost clară din primele secunde. Szeremeta nu s-a ridicat nici măcar la nivelul unui partener de sparring decent. A plătit scump prețul supraevaluării, a încercării de a intra în elită fără instrumentele necesare unui asemenea salt. A confirmat lipsa de forță anunțată de procentajul foarte mic de victorii înainte de limită și nu și-a lovit adversarul nici măcar din greșeală cu ceva demn de reținut. Fiecare repriză pe care a terminat-o a fost o concesie pe care Golovkin i-a făcut-o. A fost pus la podea în reprizele unu, doi, patru și șapte, nu a periclitat nicio secundă siguranța favoritului.
Golovkin și-a etalat întreagul arsenal tehnic fără a se întrebuința excesiv. L-a menajat cât a putut pe polonez dar chiar și așa i-a produs daune însemnate, în repriza a 7-a colțul acestuia considerând suficientă pedeapsa aplicată.
Meci de cinci stele săptămâna aceasta. Neînfricatul Canelo contra neînvinsului Smith. Vor fi în ring 23 de ani de experiență profesionistă, 83 de meciuri și 80 de victorii dintre care 55 înainte de limită. Campion contra campion, sânge mexican versus sânge britanic.
Duelul lui Canelo cu britanicii a ajuns la episodul șase, el avându-i în palmares până acum în dreptul victimelor pe Ryan Rhodes, Amir Khan, Rocky Fielding, Liam Smith (fratele lui Callum) și Matthew Hatton.
Pentru Canelo va fi încercarea de a deveni campion mondial în a patra categorie de greutate, el obținând deja cea mai înaltă distincție la 154, 160 și 175. La supermijlocie (168), a luptat doar o dată, în 2018 când l-a pulverizat pe Rocky Fielding în trei reprize. Comparativ, Callum a făcut o treabă mai bună contra aceluiași Fielding, oprindu-l în mai puțin de o repriză. L-a ales pe Smith din poziția numărul 1 a categoriei supermijlocii deși după ultimul lui meci, cel cu Ryder, el s-a îndepărtat în ochii specialiștilor de topul categoriei.
Ca un gimnast care își pregătește finalul exercițiului, Gennadiy Golovkin, ajuns la 38 de ani, se apropie de ieșirea de pe scena pe care a onorat-o de 15 ani. Deja primele semne ale timpului se văd în boxul lui care nu mai e cel de odinioară. Reacționează mai lent, încasează mai mult. Picioarele nu mai sunt nici ele ce au fost.
Și-a spus cuvântul în box, cursa fiind acum cu sinele și propriile recorduri. Sâmbătă dimineața va încerca să mai bată unul, apărându-și pentru a 21-a oară un titlu mondial. Evoluția lui Golovkin va trebui să fie una convingătoare, ca să stingă din ecourile deciziei din meciul cu Derevyanchenko, considerată de mulți cadou . Îl va avea în celălalt colț al ringului pe puțin cunoscutul polonez Kamil Szeremeta, un boxer de 31 de ani cu 21 de victorii în palmares și nicio înfrângere, ridicat de IBF intr-un mod mai puțin înțeles pe poziția de challenger obligatoriu.
Simpatice declarațiile lui Szeremeta că Golovkin deși e trecut de vârful carierei e încă periculos. În orice termeni ai pune problema despre cei doi, comparațiile sunt aproape imposibile. Sigur că încrederea în forțele proprii e o condiție necesară în box dar dacă ea nu e dublată de consistență, poate dăuna grav sănătății. Ori Szeremeta nu a arătat încă nimic. Ultimii lui adversari se numesc Oscar Cortez, Edwin Palacios și Andrew Francilette. Îngrijorător pentru el ar trebui să fie că Golovkin s-a concentrat în acest cantonament pe a-și crește forța iar când asta vine de la unul care are peste 80 % rata de ko-uri într-o carieră de anvergură și mai multe meciuri terminate înainte de limită decât toate ale tale, ar trebui să îți dea de gândit. În plus, uzbecul nu a fost pus la podea niciodată în cele 396 de meciuri, incluzându-le aici și pe cele de la amatori.
Szeremeta, în condițiile unor oponenți modești, a adunat doar cinci victorii înainte de limită din cele 21 pe care le are în palmares, trei din ele fiind în ultimele cinci lupte. Cel mai probabil aici se va și scrie istoria acestui meci, fiindcă oricât ar fi de tehnic polonezul, nu va putea fugi la infinit de confruntarea pumnilor adevărați, iar de modul în care îi va duce va depinde soarta și parcursul lui ulterior. Pariorii nu îi dau nici o șansă, specialiștii la fel. Nici eu nu văd un alt deznodământ natural decât o victorie înainte de limită pentru Golovkin, orice altceva putând fi considerat din punctul meu de vedere o surpriză.
Sfârșit de săptămână plin de box. Am avut de toate: suspans, knockouturi, surprize, confirmări. A fost plăcut să aud din nou freamătul tribunei, chiar dacă numărul de spectatori de pe Wembley Arena a fost redus la 1000. Oamenii au cântat, au scandat și-au încurajat favoritul făcând atmosfera să semene cu ce era odată. Și Joshua nu i-a dezamăgit, terminându-l pe guralivul Pulev în repriza a noua după o serie de patru upercuturi.
Englezul a arătat că învață din greșeli și nu a sărit pe bulgar în ciuda celor două numărători și a inferiorității evidente din repriza a 3-a. A așteptat răbdător momentul următoarei lovituri, a păstrat distanța și s-a concentrat să anticipeze directa de dreapta a adversarului, singura cu potențial de daună. Și-a câștigat sistematic reprizele iar răbdarea i-a fost recompensată în rundul 9 când o serie de upercuturi la figură au finalizat un Pulev obosit, părăsit de motivație și noroc.
Cu toate că și-a câștigat biletul spre următoarea provocare a carierei, mie evoluția de seara trecută a lui Joshua mi-a arătat că încă mai simte fiorul rece al knockoutului luat de la Ruiz, care-l împiedică să trimită loviturile de forță cu aceeași încredere cu care o făcea înainte de colaps. I-a trecut de câteva ori glonțul pe la ureche la puținele directe de dreapta ale lui Pulev, reacția lui fiind una de conservare și nicidecum de încredere totală în forțele proprii.
Numai un om care știe cum e să fii învins poate ajunge până pe cea mai de jos treaptă a sufletului său și să revină de acolo cu un plus de forță pentru a câștiga atunci când meciul este egal – Muhammad Ali
Anthony Joshua e un boxer căruia toți îi știu numărul odată ce a fost făcut public de grăsuțul Ruiz. În aceeași situație s-a aflat Wladimir Klitschko și cu toate acestea a reușit să domnească mai bine de zece ani făcând drumul spre bărbia de sticlă imposibil pentru adversari. Într-un final, a fost Joshua cel care a reușit să treacă de proba de foc. Acum e rândul lui să se afle de cealaltă parte a baricadei.
În box, odată expus, fiecare meci este testul carierei, o ușă pe care trebuie să o ții ca să nu intre cel care îți vrea locul. Și la ușa aceasta tot timpul va fi cineva, din ce în ce mai determinat, mai însetat de glorie. Sâmbătă, la ușa lui Joshua va bate Kubrat Pulev, din poziția aspirantului care nu are nimic de pierdut. Mergând pe un fir logic, bulgarul ar trebui să fie pulverizat. A pierdut la Klitschko iar Joshua l-a bătut pe ucrainean. Dar boxul e mai complex de atât și câteodată se încăpătânează să sfideze calculul matematic.
Magazin de ring 