“Furia, invidia, autocompătimirea sunt reacții inutile … care secătuiesc energia ce mai bine ar fi dedicată eforturilor productive” – Ruth Bader Ginsburg, U.S. Supreme Court justice

Asociată de prea multe ori cu determinarea și încurajată în sporturile de contact, furia e o stare care în realitate sabotează eforturile sportivului, îi reduc capacitatea de concentrare, gândirea limpede și nu în ultimul rând coordonarea musculară, atât de necesară în dinamica loviturilor.  Furia secătuiește atât fizic cât și psihic, fiind o piedică serioasă pentru înalta performanță. Trebuie înțeles atât de antrenori cât și de sportivi: a fi furios nu e echivalent cu a fi determinat și nicidecum cu a fi pregătit.

“Furia este un acid care face mai mult rău vasului în care este ținută decât celui asupra căruia este turnată.” – Mark Twain

Controlul emoțiilor în ring este o calitate care te califică și în afara lui. Dacă ne uităm puțin peste clasamente, vedem cu ușurință că marea majoritate a campionilor sunt, și nu întâmplător, dintre persoanele care-și stiu controla perfect emoțiile (Wladimir Klitschko, Sergey Kovalev, Manny Pacquiao, Gennady Golovkin, Saul Alvarez, Miguel Cotto, Danny Garcia) în timp ce afișul furioșilor este mult mai sărac (Adonis Stevenson – în cazul lui înclin să cred că e spectacol mai mult decât furie necontrolată, Deontay Wilder). Mai mult, pe furioși (excepția se numelte Mike Tyson) istoria are tendința să-i uite repede, ei fiind prezente meteorice, gustate de public doar pentru scurt timp.  În loc de concluzie, pot spune fără teama de a greși, că furia este o pantă alunecoasă și sigură spre eșec.

“Vorbește când ești furios. și vei face cel mai bun discurs pe care să-l regreți vreodată” – Ambrose Bierce