Pentru cei care nu sunteți la curent cu ultimele informații, Robert Helenius, care recent a fost făcut KO de Anthony Joshua în repriza a 7-a a unui meci care a arătat de fapt cât de slabi sunt amândoi la ora aceasta, a fost prins și dopat după un control făcut cu 24 de ore înaintea partidei. El îl înlocuise pe Dillian Whyte, care la rândul lui fusese descoperit ca fiind sub influența substanțelor interzise.

Evident că Helenius a ieșit la rampă curat și nevinovat, ca toți ceilalți de dinaintea lui, spunând că el nici ceapă n-a mâncat și nici gura nu-i miroase. Nu o să fac aici un proces al dopingului, aflându-mă pe o graniță extrem de subțire între cei care spun că în box toți folosesc substanțe interzise și tabăra ce susține că mai există onoare și corectitudine între corzi. Am să analizez însă puțin motivele care ar putea conduce la o asemenea decizie, dat fiind că în cazul Robert Helenius am dat de o acută pană de logică.

Cât de prost să fii să ieși din ring după o carieră respectabilă cu ștampila de escroc pe spate? Pentru a găsi răspunsul, încerc să mă pun în mintea lui Helenius și să găsesc un motiv suficient de serios care să contrabalanseze justificat onestitatea.

Continue reading →

Campion mondial în două categorii de greutate, Timothy Bradley se năștea pe 29 august 1983 în Palm Springs, California. Pasionat de box încă de mic, lucrează ca și spălător de vase și chelner într-un hotel înainte de a deveni boxer cu normă întreagă. În 2004 debutează pe scena profesionistă, prima centură majoră o câștigă în 2008, când îl învinge pe Junior Witter, intrând în acest meci cu o cotă defavorabilă cu 6:1 și cu 11 $ în contul bancar.

Învinge nume mari pe parcursul carierei, Manny Pacquiao (decizie cu cântec), Jessie Vargas, Juan Manuel Marquez, Ruslan Provodnikov (meciul anului 2013), Devon Alexander, Luis Carlos Abregu, Lamont Peterson.

Se retrage în 2016 cu un palmares remarcabil de 33 de victorii (13 prin KO), 2 egaluri și doar 2 înfrângeri, ambele la the one and only Manny Pacquiao.

Anul acesta va fi introdus în celebra galerie a vedetelor International Boxing Hall of Fame.

Pe 28 august 1959, Gene Fullmer îl oprește pe Carmen Basilio în repriza a 14-a (din 15) pentru a câștiga din nou titlul mondial la categoria mijlocie, versiunea NBA (devenită WBA în 1962) în ceea ce legendara revistă Ring Magazine va desemna ca fiind meciul anului. Își apără centura de șapte ori în fața unor nume consacrate ca Joey Giardello, Carmen Basilio, Sugar Ray Robinson, Benny Kid Parret sau Florentino Fernandez.

Fullmer a câștigat prima oară centura învingându-l surprinzător cu un an și jumătate mai devreme pe cel considerat de mulți cel mai valoros boxer din istorie, Sugar Ray Robinson, căruia avea să-i mai smulgă doi ani mai târziu un egal controversat și o victorie la puncte, precedate însă și de o înfrângere înainte de limită. Erau vremuri când cei mai buni chiar se băteau cu cei mai buni și o făceau de câte ori era nevoie pentru a-și dovedi supremația.

Se retrage în 1963 având 55 de victorii (24 înainte de limită) și doar 6 înfrângeri.