Mai sunt doar câteva zile până la meciul de foc al lui Ionuț Băluță contra lui Liam Davies și vin cu vești bune. Așa cum ne-a obișnuit, postul Sport Extra va transmite și această gală în direct sâmbătă începând cu ora 21.45, oferindu-ne posibilitatea să-l vedem în direct pe temerarul nostru pugilist în tentativa de a cuceri o nouă redută britanică.
Meciul lui Ionuț a ajuns main eventul galei după retragerea lui David Avanesyan care trebuia să se bată cu spaniolul Jon Miguez, dar a preferat o șansă istorică împotriva lui Terrence Crawford.
Pe afișul galei, în afară de evenimentul principal mai sunt câteva nume interesante, Anthony Yarde fiind cel mai de rezonanță. Yarde (22-2-0) este în proces de reconstrucție a carierei după înfrângerile la Sergey Kovalev și Lyndon Arthur și în va întâlni pe bulgarul Stefani Koycov (14-1-0).
În afară de Ionuț, mai este un român care va lupta în gală, Marian Marius Istrate (3-13-0), adus să-i îmbunătășească palmaresul irlandezului William Hayden.
În concluzie, ochii pe sticlă sâmbătă seara și “Hai Ionuț!”.
Încântătoare prestația lui Alin Florin Ciorceri aseară în Anglia în fața favoritului local Levi Kinsiona într-o gală importantă din Sheffield, al cărei cap de afiș a fost meciul de centură IBF dintre Sunny Edwards și Felix Alvarado. După opt reprize pline de suspans și acțiune, arbitrul Howard Foster și-a mai spălat păcatele după deciziile dezastruoase din meciurile Joshua – Usyk sau Josh Warrington – Kid Galahad, puncând obiectiv și ridicând de această dată mâna celui care a meritat. Cât de frumos să-ți auzi conaționalii lăudați la microfoane străine, dovadă că Anglia nu uită că e locul unde s-a născut nobila artă și cinstește acest lucru apreciind efortul gladiatorilor din pătratul magic.
Adus să-i resusciteze palmaresul lui Kinsiona (9-2-0), Florin a intrat fără complexe, decis să strice planurile organizatorilor. L-a luat tare pe adversar încă din prima repriză, rupând eficient distanța și expediind serii de croșee din apropiere. A dominat clar începutul de meci, dar a ales o tactică riscantă, epuizantă, dând tot ce avea încă din primele minute. A plătit în câteva rânduri prețul de a nu deplasa poziția capului după lovituri, dar a dus bine pumnii englezului. Misiunea i-a fost îngreunată de sângele care a început să-i curgă din arcada stângă încă din rundul al doilea, dar nici acest lucru nu l-a descurajat, continuând asaltul.
După începutul furtunos, Kinsiona a înțeles că lupta de aproape nu-l avantajează și a început să-și folosească superioritatea fizică pentru a-l ține la distanță pe Florin. A reușit câteva reprize bune, dar Florin a ajustat și el mărind presiunea. Repriza a șaptea a fost una de povestit nepoților. O serie a lui Florin terminată cu croșeu de stânga la bărbie i-a luat picioarele lui Kinsiona, care a început o fugă de cetățean turmentat. Florin l-a lovit cu tot ce avea și din toate pozițiile și lucrurile păreau să se îndrepte spre dezastru pentru englez. Apoi, un croșeu disperat a lui Kinsiona a oprit avalanșa boxerului nostru a care probabil și pe fondul epuizării a intrat brusc în modul defensiv, permițând adversarului să renască din propria cenușă și să termine repriza în forță.
Cei doi au pus totul pe tavă și în ultimul rund, încheind meciul în aplauzele spectatorilor și respectul comentatorilor. Arbitrul de ring Howard Foster a punctat 77-76 în favoarea lui Florin, recompensând evoluția eroică și boxul de calitate ale românului și aducându-i a 17-a victorie din ringul profesionist. Felicitări, Florin !
În vremuri tulburi, umbrite de acuzații de corupție și incertitudine cu privire la viitorul olimpic al boxului amator, președintele IBA, Umar Kremlev, a confirmat zilele acestea că următorul campionat mondial de seniori va avea loc în Tashkent, Uzbekistan, între 1 și 14 Mai 2023. Totodată, în ciuda îngrijorărilor manifestate de Comitetul Olimpic Internațional vis a vis de stabilitatea financiară a organismelor care patronează boxului amator, a anunțat un buget record de 5.2 milioane de dolari, practic premiile medaliaților urmând să se dubleze.
Astfel campionul mondial va pleca acasă mai bogat cu 200 000 $, medaliatul cu argint cu 100 000 $, iar bronzul va avea un plus la cont de 50 000 $, sume la care în boxul profesionist se ajunge foarte greu sau cel mai adesea deloc pe parcursul unei cariere. Recompensele în bani în boxul amator au fost introduse în premieră la Campionatele Mondiale Feminin și Masculin din 2021.
Am reușit să-l prind pe Daniel Buciuc într-un video call, cu puține zile înainte de a urca în ring în Dubai pentru cel mai important meci al parcursului său de până acum, împotriva albanezului naturalizat în Statele Unite Ermal Hadribeaj, ocupant al poziției 207 în clasamentul boxrec, cu un palmares de 14 victorii și nici o înfrângere. Și Daniel este neînvins, având 11 victorii din care 5 obținute înainte de limită. Miza este centura WBC International a categoriei super welterweight, una deloc de neglijat, pe care au mai câștigat-o de-a lungul timpului boxeri ca Marco Antonio Rubio, Zaurbek Baysangurov sau Antonio Margarito.
Relaxat, alături de manager și de antrenorul venit din Anglia pentru acest eveniment, Daniel a răspuns cu amabilitate întrebărilor mele:
RingMagazin: Salut Daniel, ce faci? Cum te simți?
Daniel Buciuc: Vă salut. Mă simt foarte bine, pregătit 100%. Sunt foarte încrezător în mine și în forțele mele și sunt hotărât să aduc centura acasă. Am ajuns cu câteva zile mai devreme în Dubai, ca să mă acomodez cu locația și cu temperaturile de aici.
R.M.: Cum a decurs pregătirea?
D.B.: Planul de pregătire mi l-am făcut singur. Am fost ajutat la București de antrenorul Nicolae Stratone. Ne-am axat pe parteneri de sparring de gardă inversă, așa cum este și Hadribeaj. Am mers pe un plan de pregătire bazat pe un singur antrenament, complex și de mai lungă durată, fiindcă am văzut că asta mi se potrivește mai bine atât din punct de vedere fizic cât și al gestionării timpului. Pe lângă calitatea de boxer profesionist, sunt în același timp părinte și antrenor. Pe perioada pregătirii, am renunțat la clasele pe care ne antrenez, păstrând-o doar pe cea de avansați.
Ca recuperare am folosit masajul, sauna, bazin, ventuzele și electro-stimulare musculară, fiind ajutat aici de kinetoterapeutul Alexandru Măzăreanu.
Într-o mișcare interesantă pentru cariera lui, Cosmin Gârleanu a semnat în luna octombrie cu TM Boxing, o companie care-și are originea în Tijuana, Mexic. După cum se descrie, TM Boxing se ocupă cu descoperirea și promovarea talentelor în vederea consacrării în ringul profesionist. A luat naștere în 2013, având în prezent birouri în Tijuana, Baja California, Los Mochis, Sinaloa, Guadalajara.
Cosmin este primul boxer ne-mexican care semnază cu ei, ceilalți boxeri aflați sub contract fiind de origine mexicană, cea mai bine clasată fiind Kenia Enriquez (24-1-0), locul 6 în clasamentul boxrec. Și ceilalți colegi ai lui Cosmin au palmarese frumoase și majoritatea stau bine în clasificările categoriilor: Abraham Rodriguez (28-4-0), Isaias Lucero (15-0-0), Isaac Lucero (11-0-0), Armando Appel (11-2-0) sau Francisco Lopez (15-0-1).
Mexicanii au doar cuvinte frumoase despre boxerul nostru, dar și așteptări pe măsură
Suntem foarte bucuroși să adăugăm companiei noastre un boxer cu experiența și palmaresul pe care le are Cosmin. De asemenea, mulțumim echipei sale, în special prietenei și agentului nostru Antonela Maria Obreja pentru încrederea acordată în noi pentru a conduce împreună cariera acestui sportiv de perspectivă. ”
Eric Ibarra, Chief Operating Officer al TM Boxing
Girleanu este un talent excepțional și faptul că a participat la cea mai recentă olimpiadă, o confirmă. Deoarece luptă la o greutate mică, îi este greu să găsească concurență la nivelul său în Europa, așa că TM Boxing îl va dezvolta în Mexic, unde, fără îndoială, este locul unde poate găsi cei mai mulți concurenți. Așteptăm multe de la el.
Felipe Leon, director sportiv al TM Boxing
Cosmin este așteptat în Mexic în această lună, urmând ca până la sfârșitul anului să-și facă debutul în ringul profesionist. Mult succes !
O demonstrație de măiestrie pugilistică și disciplină a fost evoluția lui Dmitry Bivol în fața lui Gilberto Ramirez, căruia nu i-a lăsat nici un moment de speranță. În fața superiorității tehnico-tactice nu au contat nici kilogranele în plus și nici diferența de înălțime cu care Ramirez își destructura adversarii. Bivol a ales distanța perfectă de luptă, de unde a putut să controleze toate reacțiile mult mai lentului său adversar.
Ce m-a surprins neplăcut, a fost lipsa de forță a lui Ramirez, ale cărui lovituri părea simple mângâieri pe brațul rusului, pe care n-a reușit să-l miște deloc pe parecursul celor douăsprezece reprize. A fost un meci după care studiul statisticii nu-și are rostul, aspectul vizual fiind suficient pentru a demonstra superioritatea absolută a lui Bivol, care pe lângă aptitudinile pe care le-a demonstrat cu Canelo, capătă de la meci la meci, maturitate și încredere în sine, acum fiind mai agresiv decât în meciul precedent.
Ramirez a fost departe de palmares, arătând ca un boxer de duzină, limitat în exprimare, incapabil să se adapteze și să schimbe soarta unui meci care nu-l avantaja, demonstrând încă o dată că în box dacă sari în mod nenatural peste etape, zidul realității te lovește rău de tot. Calitatea slabă a adversarilor întâlniți până acum la recomandarea promotorilor preocupați să-i umfle numărul victoriilor și-a arătat reversul, gălușca Bivol fiind mult prea mare pentru ce putea Ramirez înghiți la acest moment.
Ce urmează pentru Bivol?
În mod normal, Artur Beterbiev, dar la cât de greu se miscă lucrurile pentru canadian, cred că mai degrabă va ieși la pensie decât să se realizeze meciul pe care toată lumea și-l dorește, Bivol declarând deja că dacă nu se perfectează în următoarele patru-cinci luni, va lua următoarea provocare de pe lista lui, Canelo fiind primul care stă la rând pentru revanșă. Dar Beterbiev – Bivol este fără discuție meciul care ar trebui să aibă loc și să decidă cine este regele categoriei light heavy, cei doi având la brâu toate centurile.
Beterbiev și-a arătat disponibilitatea de a se bate cu Anthony Yarde în februarie 2023, martie șiu aprilie fiind apoi luni de Ramadan, cele mai optimiste variante pentru unificare fiind în vara anului viitor, canadianul fiind intrat atunci deja bine în cel de-al 38-lea an al vieții, fiind mult mai aproape de retragere decât de vârful carierei, ceea ce ar putea cântări în decizia de a lua un meci de acest calibru.
Dacă se adeveresc zvonurile conform cărora Gennadiy Golovkin este dispus să lupte Michael Zerafa chiar la el acasă în Australia, ar însemna practic că a ales să intre înntr-o nouă fază a carierei, cea în care banii devin principalul argument al deciziilor, în detrimentul centurilor și al ascensiunii. Din punctul meu de vedere, e hotărârea potrivită în primul rând pentru sănătatea lui, după ce în ultimele două meciuri a fost evidentă o scădere de reacție și viteză, ceea ce l-a făcut mult mai disponibil pentru loviturile adversarilor, context în care clar i-ar prinde bine ceva meciuri mai ușurele pe final de carieră, care să nu-i pericliteze integritatea creierului.
Zerafa ar fi o alegere decentă în care balanța dificultate adversar – venit net ar fi înclinată spre partea financiară, toți ceilalți posibili adversari ai lui Golovkin (Erislandy Lara, Esquiva Falcao ordonați de versiunile centurilor pe care le deține sau Jermall Charlo, Jaime Munguia, Chris Eubank Jr., Janibek Alimkhanuly – ceruți de publicul american) fiind nuci mult mai tari de spart decât australianul și în fața cărora ar risca să încaseze drastic.
Cu 30 de victorii și 4 înfrângeri, palmaresul lui Zerafa este unul relativ subțire din care doar numele lui Jeff Horn, pe care l-a învins în august 2019 pentru ca apoi să piardă tot la el patru luni mai târziu, atrage cât de cât atenția. În rest, o carieră dominată de meciuri casnice și întreruptă de eșecuri ori de câte ori a urmărit să crească nivelul și să iasă de pe teren propriu. Cu toate acestea, australianul este suficient de bine poziționat (#1 WBA, #2 IBF) încât să revendice o șansă la Golovkin, un meci de asemenea calibru în Australia urmând să umple orice sală sau stadion și să fie asigure un succes financiar rezonabil.
Meci de cinci stele sâmbăta aceasta în direct pe DAZN, între rusul cu origini moldovenești Dmitry Bivol și mexicanul Gilberto Ramirez. Doi boxeri neînvinși, care împreună au adunat 64 de victorii (20 Bivol și 44 Ramirez), pregătiți să bată la ușa celebrității. Deja Bivol a făcut un pas important după ce l-a învins pe Canelo Alvarez, în timp ce Ramirez caută să facă acest lucru răzbunându-și compatriotul.
În luna mai a acestui an, Bivol l-a luat pe Canelo la școala boxului, predându-i o lecție de disciplină și măiestrie și forțând arbitrii să-i acorde victoria după douăsprezece reprize în care s-a impus mult mai clar decât o arată cărțile de arbitraj, reușind practic ceea ce pentru mulți părea imposibil, să-l bată pe favorit chiar în Las Vegas.
E greu de spus cât de strânsă va fi lupta dintre cei doi, având în vedere că Ramirez nu a înfruntat până acum un adversar de calibrul lui Bivol, multele sale victorii fiind la sportivi din eșalonul doi valoric, pe care i-a zdrobit prin diferența fizică mai mult decât prin abilități pugilistice. Cel mai sonor nume din palmaresul său este Arthur Abraham, pe care l-a învins la supermijlocie în 2016, când neamțul era deja trecut binișor de prima tinerețe.
După ce negocierile dintre Terence Crawford și Errol Spence Jr s-au împotmolit, amândoi și-au făcut următoarele mișcări în carieră. Crawford l-a ales ca adversar pe David Avanesian (29-3-1), care inițial era programat să lupte în aceeași gală cu Ionuț Băluță pe 19 noiembrie, dar a cotit rapid spre Statele Unite pentru un cec mai gras și șanse mai puține de reușită. Un meci bun pe hârtie dar neagreat de fani, care îl consideră pe Avanesian încă un necunoscut care nu a dovedit mare lucru, deși omul a șters în ultimii ani zeroul din dreptul înfrângerilor câtorva boxeri bine cotați, cum ar fi Kerman Lejarraga sau Josh Kelly. Aventura americană a lui Avanesian, petrecută între 2016 și 2018, s-a terminat la podea, el înregistrând o victorie la Shane Mosley dar pierzând de două ori, la Lamont Peterson și Egidijus Kavialauskas (TKO 6), ceea ce nu îl clasează foarte sus în ochii plătitorului de pay-per-view american.
Din acest punct de vedere, Errol Spence Jr. pare să fi gândit mult mai bine, el urmând să anunțe săptămâna aceasta meciul cu Keith Thurman (30-1-0), adversar certificat și trecut prin luminile reflectoarelor Las Vegasului, singura sa înfrângere fiind la Manny Pacquiao în 2019 și care vine după o evoluție solidă în fața lui Mario Barrios, pe care l-a învins clar la puncte la începutul acestui an. Înfruntarea ar urma să aibă loc pe 17 decembrie pe AT&T Stadium din Dallas.
Ronald Gavril a înregistrat cea de-a 22-a victorie la profesioniști, trecând înainte de limită de mexicanul Jose Miguel Torres (35-14-0) într-o gală ce a avut loc în Coquimatlan, Mexic. Torres a abandonat după șase din cele zece reprize programate, invocând o accidentare la umăr. Miza a fost centura WBA Fedelatin la categoria supermijlocie. Este pentru a treia oară consecutiv când Ronald boxează în Mexic de când a reînceput urcușul de după cele două înfrângeri la David Benavidez.
El ocupă la ora aceasta locul 108 în clasamentul boxrec, nefiind clasat în primii 15 la niciuna din principalele versiuni ale unei categorii la care toate centurile sunt deținute de Saul Alvarez.
E un lucru foarte bun că își regăsește tempoul și că a luat câteva meciuri de încălzire în așteptarea unei noi oportunități. Succes!
Ring Magazin 