E greu de înțeles pentru mine cum poate ajunge un boxer de valoarea lui Ricardo Snijders, deși îmi e foarte greu să îi spun așa, la un palmares de 18 victorii, doar o înfrângere, în primii două sute de pugiliști ai lumii și în meci de centură destul de importantă.

Un băiat care la prima lovitură ridică piciorul din față, ce nu dă o dreaptă calumea deși era clar că asta era singura lui șansă în fața tancului Dubois, care cade din tot felul de lovituri existente și inexistente, nu se poate numi sub nici o formă profesionist. Cunosc boxeri cu înfrângeri multe care își respectă statutul și luptă pentru onoarea lor de fiecare dată când pășesc între corzile ringului.

Lupte ca acestea nu ar trebui aprobate de comisii. Fac rău boxului și pun în pericol sănătatea cetățeanului aflat în locul greșit.

Eu sper ca vreun prieten binevoitor al lui Snijders să îi spună să își direcționeze energiile spre alte domenii unde șansele de afirmare să fie mai în concordanță cu aptitudinile lui.

Sigur că boxul are nevoie și de boxeri de duzină, pe spatele cărora viitorii campioni să își croiască viitorul, dar există totuși niveluri sub care nu ar trebui să fie coborâtă ștacheta exigențelor.