Tags
Ben Whittaker, box profesionist, Emiliano Vargas, gala box profesionist, Jaron Ennis, Xander Zayas

Gala de la Barclays Center din această dimineață a făcut ceea ce boxul mare face o dată la câțiva ani: a lăsat publicul fără glas și i-a reamintit de ce sportul acesta a învins proba timpului și nu va putea fi înlocuit de circ, inteligență artificială sau alte surogate.
Ennis vs. Zayas – șapte reprize de film
Uneori boxul este șah, alteori artă în formă pură sau război nemilos. Duminică dimineața, la Barclays Center, a fost din toate. Dacă cineva ar întreba peste ani cum arată un candidat la “Meciul Anului”, l-aș trimite la aceste șapte reprize, cinci dintre ele putând fi catalogate fără exagerare ca INCREDIBILE
Xander Zayas a plătit încă din start repriză prețul apărării rarefiate. Ennis l-a găsit rapid și l-a trimis la podea înainte ca publicul să apuce să se așeze confortabil în scaune. Neinspirată vopsirea părului de către Zayas, contrastul făcând și mai evidente loviturile încasate la cap.
Părea începutul unei seri scurte. N-a fost chiar așa. În repriza a treia, Zayas a găsit o directă cu brațul din spate care, pentru câteva secunde, i-a furat picioarele lui “Boots”. Ennis a intrat în regim de supraviețuire și pentru prima dată în ultimii ani a părut vulnerabil cu adevărat. Publicul din Brooklyn, plin de suporteri portoricani, simțea că istoria poate fi rescrisă.
Dar în box se spune că adevărații campioni se nasc atunci când planul inițial se prăbușește , iar Jaron Ennis și-a trecut examenul de maturitate în fața întregii lumi.
A cincea rundă a readus lucrurile pe făgașul previzibil.însă definitiv povestea, odată cu nn uppercut de dreapta venit pe un timing perfect, care l-a trimis din nou pe Zayas la podea.
Din acel moment, zarurile erau aruncate. Zayas a continuat să răspundă cu un curaj aproape irațional. A rezistat încă două reprize, deși fiecare schimb îl apropia de inevitabil. În runda a șaptea, după o nouă șarjă ofensivă care l-a obligat pe Zayas să ia contact cu podeaua, arbitrul a pus capăt partidei, scurtând suferința fostului campion.
Înfrângerea lui Zayas doare. Dar există înfrângeri care nu-ți iau respectul, ci ți-l consolidează. Portoricanul a demonstrat că poți pierde fără să fii un pierzător. A căzut de trei ori, s-a ridicat de fiecare dată și a continuat să creadă că următoarea lovitură poate schimba totul. A primit finalul cu demnitate și i-a acordat creditul meritat învingătorului.
Cu această victorie impresionantă, Jaron “Boots” Ennis a urcat o nouă treaptă către statutul de superstar, într-o seară în care a trebuit să sufere, să improvizeze și să lupte cu un adversar care i-a scos la iveală cele mai bune calități.
Vargas – lecția predată de fiul unei legende
Co main eventul s-a ridicat și el la înălțimea galei. Condus din colț de legendarul Fernando Vargas, tânărul Emiliano a intrat în ring cu lecțiile învățate impecabil, dovedind că poate lovi tare dar și inteligent în același timp. Încă de la primul gong a investit sistematic în loviturile la corp, exact genul de investiție care nu produce dividende imediat, dar falimentează adversarul câteva reprize mai târziu.
Pe măsură ce minutele treceau, diferența de clasă devenea imposibil de ascuns. Mills continua să lupte, însă fiecare schimb îi consuma câte puțin din rezistență. Apoi a venit repriza a patra și odată cu ea lovitura perfectă. Momentul acela care campionilor le vine natural, în care lovitura vine exact la milisecunda potrivită și se duce exact acolo unde trebuie. De acolo înainte finalul era doar o formalitate, iar arbitrul a pus capăt unei demonstrații de box ofensiv aproape impecabile.
Poate cea mai grăitoare statistică a serii? Acuratețea loviturilor: 52% pentru Vargas, doar 17% pentru Mills. Nu ai ce face la o asemenea diferență.
Whittaker – spectacolul începe să fie dublat de substanță
Ben Whittaker a fost adesea acuzat că este mai degrabă actor decât pugilist. Prea mult dans, prea mult show, prea puțină eficiență. Ei bine, la debutul său american britanicul a răspuns exact cum trebuie.
Richard Rivera nici nu apucase să-și stingă bine pipa și deja număra podelele ringului. Whittaker a fost exploziv, precis și surprinzător de matur. N-a căutat aplauzele. A căutat finalul.
Sub îndrumarea lui Andy Lee, fost campion mondial și unul dintre cei mai inteligenți antrenori ai generației actuale, britanicul începe să capete exact ceea ce îi lipsea: disciplină tactică. Talentul nu i-a lipsit niciodată. Acum pare că și-a găsit și direcția.
Managerul Eddie Hearn a anunțat imediat că planul este clar: două-trei teste serioase, iar în 2027 atacarea unui titlu mondial. Nu mai vorbește despre un prospect spectaculos, ci despre un viitor campion.
Clar candidat la lupta anului. Boots intra in top 10 P4P cu aceasta victorie. Trebuie văzut următorul meci al ambilor. Sunt câțiva boxeri la superwelter care atrag atenția. Mă gândesc aici la Fundora, Ortiz. E de urmărit aceasta divizie.