Adevărata măreție a sportului nu se referă doar la victorii și înfrângeri, ci și la modul în care confruntările sportive ne inspiră, ne emoționează, ne entuziasmează. Meciul de duminică dimineața dintre Oscar Valdez și Miguel Berchelt a arătat din plin acest lucru, oferind mai mult decât a promis. Doi mexicani au pus tot ce au avut mai bun între cele șaisprezece corzi și au scris o pagină de istorie în capitolul boxului spectacol.
În fața unui adversar puternic, Valdez și-a ales perfect momentele în care a boxat cu cele în care a luptat pe viață și pe moarte, curajul fiindu-i recompensat din plin. A arătat ce înseamnă tehnicitatea în condiții de inferioritate fizică, compensând minusul centimetrilor din alonjă cu plus de viteză și mobilitate, generând un festival de procedee ofensivo-defensive care a făcut să vibreze inimile iubitorilor nobilei arte de pe întreg mapamondul.
Knockoutul din rundul al zecelea a venit să completeze seara magică, propulsându-l printre stele și făcând uitate cel puțin pentru o vreme recenziile negative care-l acuzau de protecționism și apărare deficitară.
Chiar dacă a pierdut, nu am văzut cuvinte de scădere adresate lui Berchelt. A luptat cu ce a avut la îndemână și chiar în condițiile în care reduta i-a fost străpunsă încă din repriza a 4-a de un croșeu de stânga care i-a luat picioarele, nu a dat înapoi nici o secundă înaintând eroic până la lovitura finală și ieșind din ring ca un gladiator învins dar nu înfrânt.
O demonstrație de artă în stare pură, de eroism și determinare, care a reamintit de ce unul dintre cele mai vechi sporturi ale acestei lumi, chiar dacă va mai fi încercat de greutăți și vremuri potrivnice, nu are cum să se stingă vreodată.
