Tags
“AND STILL ….” s-a auzit atât de trist în această dimineață la finalul întâlnirii dintre Manny Pacquiao și Yordenis Ugas consfințind cel mai probabil finalul carierei unuia dintre cei mai apreciați și iubiți practicanți ai nobilei arte din toate timpurile. Chiar dacă în termeni de box, lovituri care și-au atins ținta, dominare, etc,.. cubanezul Ugas a fost superior, pentru toți aceia care l-au mai văzut pe Manny cel puțin o dată, a fost clar că învingătorul din această dimineață s-a numit TIMPUL și nicidecum vreun locuitor al acestei planete. Spun asta pentru că oricare variantă precedentă a filipinezului l-ar fi amețit pe Ugas cu schimbările halucinante de unghiuri urmate de avalanșe de lovituri nimicitoare. Acum însă nu a mai fost ploaie, nici deplasare, nici nimic. Doar o inimă imensă care s-a ținut în viață cu energia amintirilor și a speranțelor celor care au crezut în el.
Sintetizând perfect declinul, marele Willie Pep spunea că trei sunt lucrurile care te părăsesc în box odată cu trecerea timpului: reflexele, bărbia și apoi prietenii. La aproape 43 de ani, a fost evident că Manny a trecut de prima fază. Au mai fost pierderi de viteză și urme ușoare de deprecieri ale abilităților de-a lungul timpului, dar de fiecare dată miezul era acolo. Acum însă, pentru prima oară picioarele n-au mai ascultat iar schimbătorul pentru viteza de reacție a rămas blocat într-o treaptă inferioară. Fără armele principale, a fost o victimă sigură și facilă pentru un adversar disciplinat, care și-a respectat planul de meci, înțepând cu jabul urmat de croșee largi de dreapta sau lovituri la un corp care refuza să asculte de creier și să plece de acolo.
Continue reading
Ring Magazin 