La 30 aprilie 2025, Federația Română de Box (FRB) a luat o decizie istorică în cadrul Adunării Generale Ordinare, votând în unanimitate afilierea la World Boxing, organizația mondială recunoscută oficial de Comitetul Internațional Olimpic (CIO). Această mișcare, susținută de cei 81 de reprezentanți ai cluburilor prezenți, marchează un pas crucial pentru păstrarea boxului românesc pe scena olimpică, în special pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles 2028 (LA28). Decizia vine în contextul retragerii recunoașterii Asociației Internaționale de Box (IBA) de către CIO în 2023, din cauza problemelor de guvernare, finanțe și etică.
După ani de incertitudine privind viitorul boxului la Jocurile Olimpice, cauzată de controversele legate de fosta Asociație Internațională de Box (IBA/AIBA), România se alătură astfel valului de aproape 90 de națiuni care au optat pentru noua structură globală susținută de CIO.
De ce a fost necesară această schimbare?
Pentru a înțelege importanța acestei decizii, trebuie să ne întoarcem puțin în timp. După ce CIO a suspendat IBA în 2019 și i-a retras recunoașterea în 2023, boxul a fost gestionat direct de CIO la Tokyo 2020 și Paris 2024, dar statutul său pentru LA 2028 era incert.
În ceea ce mulți observatori consideră o mișcare strategică bine calculată, Sebastian Fundora (22-1-1, 14 KO) a decis să renunțe voluntar la centura WBO superwelter, evitând astfel confruntarea obligatorie cu talentatul Xander Zayas. Această decizie îi permite lui Fundora să se concentreze exclusiv pe revanșa cu australianul Tim Tszyu (25-2, 18 KO), un meci care promite să genereze un interes comercial semnificativ mai mare.
Prima lor întâlnire, desfășurată în martie 2024, a fost un adevărat festival al sângelui, din care Fundora a ieșit cu brațul sus prin decizie împărțită, după ce Tszyu a suferit o tăietură severă deasupra ochiului care a influențat considerabil desfășurarea luptei. Victoria controversată a americanului de 2,03 metri i-a adus centurile WBC și WBO, transformându-l într-unul dintre cei mai proeminenți campioni ai categoriei.
O decizie cu motivație financiară
Sursele din industrie indică faptul că decizia lui Fundora de a abandona centura WBO a fost motivată în principal de considerente financiare. Revanșa cu Tszyu, fiul legendarului Kostya Tszyu, ar putea genera venituri de peste 10 milioane de dolari pentru Fundora, comparativ cu aproximativ 3 milioane pentru o apărare obligatorie împotriva lui Zayas.
“Boxul este în același timp sport și afacere,” a declarat Sampson Lewkowicz, promotorul lui Fundora. “Sebastian a muncit din greu pentru a ajunge în această poziție, iar revanșa cu Tszyu reprezintă cea mai bună oportunitate din punct de vedere comercial. Suntem convinși că va păstra centura WBC și va avea oportunitatea să reunifice titlurile în viitor.”
Reacția lui Tim Tszyu
Tim Tszyu, care și-a revenit complet după tăietura suferită în primul meci, a primit vestea cu entuziasm. Australianul a declarat pentru presa din Sydney:
“Am știut mereu că merit o revanșă. Primul meci a fost influențat de acea tăietură nefericită. De data aceasta voi demonstra cine este adevăratul campion al categoriei superwelter.”
Tszyu s-a bazat pe strategia sa de presiune constantă în primul meci, reușind să treacă de alonja imensă a lui Fundora în repetate rânduri, înainte ca tăietura să schimbe dinamica luptei. Pentru revanșă, echipa sa a sugerat că vor aborda o strategie ceva mai prudentă în startul meciului.
Când și unde va avea loc revanșa Fundora-Tszyu?
Deși data exactă și locația nu au fost încă anunțate oficial, surse apropiate negocierilor indică sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august, Sydney, Australia și Las Vegas, SUA fiind considerate principalele opțiuni pentru găzduirea evenimentului.
Premier Boxing Champions (PBC), care deține drepturile de promovare pentru ambii boxeri, explorează posibilitatea unui sistem pay-per-view dublu, atât în SUA cât și în Australia, maximizând astfel expunerea și veniturile generate de acest meci extrem de așteptat.
Prima săptămână din luna mai este de regulă revelionul boxului profesionist, momentul în care are loc cea mai titrată și spectaculoasă luptă a anului. Nu este deloc cazul anul acesta, pentru că starul mexican Canelo Alvarez, în loc să extragă din urna adversarilor unul din numele mult dorite de fani, cum ar fi David Benavidez, Dmitry Bivol, Osley Iglesias sau Artur Beterbiev, l-a ales ca oponent pe puțin cunoscutul și mediatizatul William Scull. Reacțiile fanilor vorbesc clar: dezamăgire profundă. În locul unei confruntări epice, publicul a primit un main event dezechilibrat și bonus, un undercard anost, construit parcă fără nicio dorință de a ridica nivelul spectacolului.
Capul de afiș: Canelo vs. Scull
Vândut ca un meci de unificare pentru titlul de undisputed, este mai degrabă perceput ca un mismatch, expresie tradusă ca meci prost.
De ce e un mismatch?
Lipsa pedigree-ului: Scull, netestat deloc până acum, pare mai degrabă un adversar ales pentru a îmbunătăți palmaresul mexicanului decât pentru a-i pune cu adevărat la încercare limitele. Cubanez de 32 de ani, stabilit în Germania, deși este neînvins, palmaresul său de 23-0 (9 KO) nu impresionează. Cu doar 39% rată de knockout și fără victorii împotriva unor adversari de top, este perceput ca un campion de conjunctură, el câștigând centura IBF după o victorie la rusul Vladimir Shishkin. Cea mai notabilă victorie a sa este împotriva lui Evgeny Shvedenko, un pugilist decent, dar departe de elita diviziei. În plus, zvonurile că Scull ar fi „cedat” în sparing cu un welter ca Conor Benn ridică semne serioase de întrebare despre rezistența sa.
Stil neconvingător: Scull este un boxer tehnic, dar lipsit de putere și carismă. Fanii se tem că lupta va fi o afacere unilaterală, cu Canelo dominând prin precizie și forță, în timp ce Scull va încerca să „supraviețuiască” celor 12 runde.
Strategia lui Canelo: Alegerea lui Scull pare o mișcare calculată a lui Canelo, care a evitat confruntări mai riscante (ex. David Benavidez sau un rematch cu Bivol) pentru a-și consolida statutul de „undisputed” cu un adversar accesibil. De fapt este o situație loose-loose pentru el, în cazul unui succes previzibil urmând să fie criticat că a pierdut oportunitatea unui meci istoric, iar dacă printr-o minune Scull face o figură frumoasă, va fi iarăși supus oprobiului public fiindcă s-a făcut de râs cu un necunoscut
Restul cardului: o colecție de lupte fără strălucire
Undercard-ul este și el criticat dur de comunitatea boxului. O adunare de lupte dezechilibrate și fără miză reală, cu nume de boxeri aflați în reabilitare după evoluții neconvingătoare, pare mai degrabă un centru de recuperare decât colecție de lupte de top. E văzut ca un pretext de a vinde bilete scumpe și abonamente, fără a livra însă valoarea promisă. Mulți au comparat cardul serii cu un show de nivel mediu, nicidecum cu o gală demnă de numele și reputația lui Canelo. Aveți mai jos lista, ca să puteți decide singuri:
Bruno Surace vs. Jaime Munguia
Martin Bakole vs. Efe Ajagba
Badou Jack vs Norair Mikaeljan (ca și cum nu era deja suficient de prost cardul, Ryan Rozicki s-a accidentat fiind înlocuit de un boxer care a lipsit din ring aproape 2 ani)
Marco Verde vs. Michel Polina
Brayan Leon vs. Aaron Guerrero
Într-un timp în care arabii investesc miliarde pentru box, o astfel de gală pare un mare pas înapoi, o pierdere inutilă de bani și timp. Sper din tot sufletul să fiu contrazis de realitate, iar sâmbătă noaptea să fim martorii unui adevărat regal pugilistic.
Josh “Pretty Boy” Kelly se întoarce în ring pe 6 iunie pentru a-l înfrunta pe compatriotul nostru Flavius Biea în capul de afiș al evenimentului “Fast & Furious”, organizat de Wasserman Boxing în colaborare cu Infinitum și Channel 5. și care va avea loc pe arena din Newcastle, Marea Britanie.
Kelly (16-1-1, 8 KO), în vârstă de 31 de ani, originar din Sunderland, va lupta în fața propriilor suporteri în primul său meci din 2025, după ce anul trecut a avut o singură luptă, victoria la Ismael Davis (13-0-0). Nu este în cel mai bun moment al carierei, el nereușind să se regăsească complet după înfrângerea brutală de acum patru ani la David Avanesyan. Deși a câștigat toate cele șase meciuri disputate de atunci, nu a reușit să aibă consistența care să-i permită accesul la un titlu important. La momentul actual este clasat pe #4 la WBO, #13 la WBC și #28 în clasamentul boxrec al categorie super welter.
Flavius Biea (24-1, 9 KO), intră în ecuație cu un palmares foarte bun, fiind considerat un test semnificativ pentru Kelly. Singura înfrângere a avut loc în 2017 la ucraineanul Golovko, de atunci el înregistrând un șir de 12 victorii în fața unor adversari accesibili valoric. Deține centurile WBC Latino și IBA World și ocupă locul #65 în ierarhia boxrec a categoriei super welter.
Fanii boxului au motive serioase de bucurie: pe 12 iulie, prestigioasa revistă Ring Magazine organizează o gală de excepție la New York, transmisă de DAZN și cu un card plin de meciuri incendiare.
Berlanga vs. Sheeraz în main event
Meciul principal al serii îi va pune față în față pe Edgar Berlanga (23-1, 18 KO) și Hamzah Sheeraz (21-0-1, 17 KO) într-o confruntare eliminatorie pentru titlul WBC la supermijlocie, câștigătorul urmând să fie în poziția de a-l provoca pe actualul campion, Canelo Alvarez.
Edgar Berlanga, americanul de origine portoricană în vârstă de 28 de ani, cunoscut pentru seria impresionantă de 16 victorii consecutive prin KO în prima rundă, va avea în față cea mai dificilă provocare a carierei. După ce a fost nevoit să ducă la puncte ultimele sale meciuri, el caută să demonstreze că își poate recâștiga reputația de knockout artist.
De partea cealaltă, britanicul Hamzah Sheeraz, în vârstă de 26 de ani, reprezintă una dintre cele mai impresionante apariții recente din boxul european. Cu o statură impunătoare pentru categoria sa și cu o precizie remarcabilă a loviturilor, Sheeraz a atras atenția experților din box ca un potențial viitor campion mondial. El debutează la această categorie, după problemele recente cu slăbirea de la mijlocie și este văzut de mulți ca un viitor star, beneficiind de un fizic impunător (1.91 m, 191 cm alonjă) și o apetență deosebită pentru lovituri în forță. Egalul din ultimul meci, cel cu Carlos Adames l-a adus cu picioarele pe pământ după presa extrem de favorabilă pe care a avut-o în ultima vreme. Noul antrenor, Andy Lee, ar putea reprezenta un avantaj major, dar Sheeraz va avea nevoie de o performanță convingătoare pentru a-și recăpăta credibilitatea.
Lumea boxului profesionist se pregătește pentru un nou capitol în rivalitatea dintre Oleksandr Usyk și Daniel Dubois. Ucraineanul Oleksandr Usyk (22-0, 14 KO), își va pune la bătaie cele trei centuri pe care le deține WBA, WBC, WBO împotriva englezului Daniel Dubois (21-2, 20 KO), într-o revanșă ce va avea loc pe 19 iulie 2025, la Londra.
O revanșă cu miză uriașă
Prima întâlnire dintre cei doi, desfășurată în august 2023 în Polonia, s-a încheiat cu victoria lui Usyk prin KO tehnic în repriza a 9-a, însă nu fără controverse. Momentul crucial al meciului a fost în repriza a 5-a, când Dubois a plasat o lovitură considerată de arbitru sub centură, ceea ce i-a acordat lui Usyk timp de recuperare. Tabăra britanică a contestat vehement decizia, susținând că lovitura a fost regulamentară.
La aproape doi ani distanță, cei doi pugiliști se vor reîntâlni pe teren britanic, într-o confruntare ce promite să clarifice orice semn de întrebare rămas după primul meci. Pentru Usyk, aceasta reprezintă prima apărare a centurilor după victoria istorică împotriva lui Tyson Fury din februarie 2024, când a devenit primul deținător al tuturor centurilor la categoria grea de după Lennox Lewis.
Între timp, una din centuri, IBF a trecut în posesia lui Dubois după victoria acestuia la Anthony Joshua.
Într-un meci care a reînviat una dintre cele mai intense rivalități din istoria boxului britanic, Chris Eubank Jr. a obținut o victorie aproape incredibilă, prin decizie unanimă în fața lui Conor Benn, după 12 runde electrizante pe stadionul Tottenham Hotspur din Londra, în fața a peste 60 000 de spectatori.
Întrați în ring cu povara moștenirilor impresionante lăsate de tații lor – Chris Eubank Sr. și Nigel Benn – cei doi au oferit publicului un spectacol autentic și personal. De la prima până la ultima rundă, lupta a fost una sălbatică, plină de schimburi brutale, răsturnări de situație și momente dramatice. La finalul unei înfruntări candidate clar la meciul anului, toți cei trei arbitri au avut pe foi 116-112 în favoarea lui Eubank Jr. La mine lucrurile au stat invers, dar acest lucru avea prea puțină importanță, prin efortul supraomenesc pe care l-au depus și spectacolul generat, decizia devenind un element marginal, întreaga lume îndreptându-și deja atenția spre obligatoria revanșă.
Benn, în ciuda faptului că s-a confruntat cu un adversar mai masiv,el urcând două categorii de greutate pentru acest meci și venit după o inactivitate de peste un an, a intrat mai bine în meci, reușind să-l surprindă pe Eubank Jr. cu combinații rapide în primele trei reprize. Experiența și adaptabilitatea lui Eubank Jr., care a schimbat strategia în mijlocul luptei, i-au permis acestuia din urmă să preia controlul și să termine meciul dictând termenii.
Finalul a fost unul halucinant, disponibilitatea la efort a celor doi fiind de-a dreptul incredibilă, dusă cu mult dincolo de limite. Deși părea efectiv terminat fizic de prin repriza a zecea, Eubank Jr. găsea iarăși și iarăși energie pentru a expedia serii după serii. Finalul l-a recompensat pentru efortul supraomenesc depus. Cu o tăietură adâncă la ochi și cu urme vizibile pe față (el fiind ulterior spitalizat preventiv) a căzut în genunchi în semn de eliberare, în timp ce Benn a părăsit ringul cu ochii în lacrimi, dar cu capul sus. Deși învins, și-a câștigat respectul fanilor și al adversarului său.
Victoria îl aduce pe Chris Eubank Jr. la un palmares de 35-3 (25 KO), în timp ce Conor Benn suferă prima sa înfrângere după 23 de victorii consecutive.
Fanii deja visează la un al doilea episod al acestei noi rivalități legendare, una deja programată pentru luna septembrie pe același stadion.
Eric Tudor a ieșit învingător din primul main event al carierei, impunându-se prin decizie unanimă în fața americanului Kevin Johnson (12-5-0, 8 KO). Dacă e să privim lucrurile cu ochiul criticului, trebuie spus și că prestația sa a arătat că vulnerabilitățile care au dus la înfrângerea din octombrie 2023 sunt încă acolo și produc în continuare probleme.
Intrat bine în meci, a controlat ringul și acțiunea în primele reprize impunându-și calitățile fizice, alonja superioară și fundamentele nobilei arte mai temeininc puse. Puținele lovituri ale lui Johnson care și-au atinț ținta pe debut de meci i-au lăsat urme pe ochiul stâng, urme vizibile încă din repriza a doua, dar care nu l-au împiedicat să-și impună clar stilul în primele șase runde.
În repriza a 7-a Johnson începe în forță cu combinații și îi deschide arcada stângă lui Eric, sângele începând să îi șiroiască pe față. E cea mai bună repriză a americanului, una adjudecată clar. Încurajat de acest lucru dar și de pasul în spate făcut ce mai probabil pe fond de oboseală de boxerul nostru, Johnson începe să conteze, fiind mai clar și în runda a 9-a și dominând părți din reprizele 8 și 10.
După zece reprize antrenante, meritat, toate cărțile de arbitraj îl indică învingător pe Eric Tudor (98-92, 97-93, 96-94).
Privit pe ansamblu, el a fost mai consistent, a avut loviturile mai clare și a dominat majoritatea timpului, dar momentele bune ale adversarului său au dezvăluit o apărare fragilă, aceeași păcătoasă cădere accentuată în a doua jumătate a meciului și o rezistență scăzută la presiune. Așa cum a bine a punctat comentatorul galei, Tudor are un jab bun, dar pentru a fi competitiv îi trebuie un jab de forță care să oprească adversarii din avansul lor. Ori când Johnson a apăsat pedala de acelerație, a putut trece ușor de brațul din față, ducând lupta la baionetă, adică pe terenul preferat de el, lucru care în fața unui puncher mai redutabil poate cântări mult mai greu.
Ca și concluzie, Eric Tudor a trecut cu bine hopul de azi adăugându-și victoria cu numărul 13 la profesioniști. Cât timp l-a ținut suflul și a putut menține distanța, a arătat un box disciplinat, eficient plăcut ochiului. Ne-a reprezentat cu cinste în main eventul unei gale cu vizibilitate, ceea ce nu e deloc puțin lucru. Mai are încă mult de muncă și sper ca stafful lui să fie suficient de inteligent ca să identifice și remedieze din mers lucrurile înainte de a fi aruncat în arenă cu un adversar mai valoros, pentru că în această afacere cinică numită box profesionist, timpul și răbdarea sunt două lucruri pe care cei care pun banii la bătaie cel mai adesea nu și le permit.
Felicitări Eric Tudor și mult succes în continuare!
După o prestație remarcabilă în ultimul său meci, unde l-a dominat clar pe Eduardo Calderon (28-1-0), tânărul pugilist român Eric Tudor își continuă ascensiunea și va lupta în main eventul galei de săptămâna viitoare din Long Beach, California, transmisă pe platforma DAZN.
Adversarul său va fi americanul Kevin Johnson (12-5-0, 8 KO). La 32 de ani, Johnson este cunoscut ca fiind un veritabil “tester de talente”, un boxer dur, care a încurcat socotelile multor prospecte neînvinse. dintre care îi amintesc doar pe Rock Dodler Myrthil (17-0-0) și Luis David Salazar (15-0-0). Așadar, un test real pentru Eric.
Clasat în prezent pe locul 82 mondial în ierarhia BoxRec la categoria welterweight (66,7 kg), o victorie în fața lui Johnson i-ar asigura lui Tudor un loc în top 50 mondial – un pas uriaș pentru cariera sa.
Parcursul lui Eric după înfrângerea neașteptată din 2023 în fața lui Jose Luis Sanchez a fost impresionant. De atunci, a adunat trei victorii convingătoare, arătând clar că a învățat lecțiile boxului profesionist și că e mai hotărât ca niciodată să ajungă în vârf.
🔔 Toate privirile vor fi pe el săptămâna viitoare. Mult succes, Eric!
Un anunț mult așteptat a venit recent din partea Comitetului Olimpic Internațional: boxul va fi prezent la Jocurile Olimpice din 2028, Los Angeles! 🎉
Însă, pentru România, această veste rămâne momentan doar un titlu de știre. De ce? Pentru că atâta timp cât suntem afiliați la IBA, nu avem drept de participare, singura organizație recunoscută pentru organizarea competițiilor olimpice fiind World Boxing, lucru menționat clar în anunțul oficial.
📈 World Boxing crește rapid, ajungând deja la 84 de națiuni. China, Turcia, Sudan, Muntenegru, Slovacia și Grecia sunt cele mai recente țări care au făcut pasul spre această nouă eră a boxului amator.
Pentru noi, alegerea este clară: rămânerea sub umbrela IBA ne ține în afara Jocurilor Olimpice, amenință existența centrelor olimpice și are în perspectivă reducerea drastică a finanțării. În opinia mea, este doar o chestiune de timp până când și noi vom face pasul spre schimbare – întrebarea e: cât timp ne permitem să mai așteptăm?
Ring Magazin 